"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

miercuri, 26 aprilie 2017

Al cărui duh sunt?

Pentru mine Sfinții Închisorilor sunt eroiii războiului duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe Române cu duhul comunismului.
Ei au început acest război la periferia lui, la nivel trupesc și intelectual, cultural și politic, și au fost duși de Dumnezeu până în miezul lui, în Casa Răului, în inima vârtejului malefic ce avea să-i împrăștie semințele în inimile oamenilor....
Sfinții Închisorilor au înfruntat duhul comunismului în starea lui pură, înainte de a se disemina în poporul român. De aceea, oricine vrea să vadă chipul descoperit, fără nici o mască ideologică sau instituțională, al duhului comunismului trebuie să cunoască Fenomenul Reeducării din pușcăriile comuniste, Fenomen care și-a avut capitala la Pitești.
După 1989 duhul comunismului n-a părăsit România. Dimpotrivă, și-a continuat lucrarea. Lupta începută cu elita duhovnicească a României în tenebrele Piteștiului a devenit acum lupta cu amintirea, cu Duhul acestora, în sufletele noilor generații. Reeducarea nu e un succes deplin decât atunci când poporul se leapădă de eroiii lui duhovnicești, ca de niște pericole supreme pentru pacea și bunăstarea lor, așa cum s-au lepădat evreii de Hristos; atunci abia primește el în chip desăvârșit, pentru totdeauna, pecetea comunismului. Căci vrăjmașul sufletului omenesc știe că Biserica e vie într-un neam atâta timp cât naște eroi duhovnicești, luptători cu duhurile rele, că Liturghia își împlinește rostul atâta vreme cât hrănește acest eroism.
În comunismul de dinainte de 1989 pușcăriile au fost adevăratele mănăstiri și schituri ale țării: acolo a bătut inima Ortodoxiei. Căci acolo a fost prima linie a războiului duhovnicesc. Acolo, elita culturală și politică a țării a devenit elită duhovnicească; acesta a fost motivul pentru care Dumnezeu a îngăduit să fie duși în tenebrele cele mai profunde ale comunismului, ca să înfrunte însuși duhul acestuia.
În măsura în care a rămas ceva necomunizat în Biserica și țara noastră, aceasta se datorează Sfinților din închisorilor comuniste. Prin compromis s-a salvat instituția eclezială, dar prețul ascuns, duhovnicesc, al acestui târg, a fost pătrunderea duhului comunist în administrația bisericească și mentalul colectiv al credincioșilor. De aici ni se trag toate bolile care macină azi Ortodoxia românească, de la cultul consumismului ”cu binecuvântare” și până la înlocuirea războiului duhovnicesc cu psihoterapia ortodoxă, training-uri de dezvoltare personală.
Cum tindem să înțelegem și să abordăm Biserica din România azi? Ca pe o clinică de recuperare pentru cei ce nu se mai pot integra în societatea de consum sau ca spital de campanie pentru cei răniți în războiul duhovnicesc?
Poate că fără Sfinții Închisorilor, fără istoria scrisă cu sângele lor în temnițele comunismului, nici măcar nu ne-am mai pune o astfel de întrebare.


duminică, 23 aprilie 2017

ah, tinerilor, vă rog....

am văzut o pereche
fumând și sărutându-se lasciv pe terasa
unei ceainării...

am tresărit pentru că erau foarte murdari....
dar nu hainele ci felul în care le purtau;
nu fețele ci expresiile lor;
nu mâinile ci gesturile,
nu buzele ci sărutările....

ah, tinerilor, vă rog, nu vă lăsați înșelați!
sexul întotdeauna înmulțește:

ori viața
ori mizeria ei....

Un Sfânt, un gând și un păcat...

Hristos ne-a dat pacea Sa. Prin tot ce a făcut, a biruit toți dușmanii acestei păci, a umplut-o de toate biruințele Lui și ne-a dăruit-o nouă.
Sfântul Mare Mucenic GHEORGHE s-a sfințit păstrând această pace în mijlocul și în pofida tuturor torturilor. De fapt, chinurile desăvârșesc pacea lui Hristos în creștini atunci când ei țin la această pace mai mult decât la viața lor...
De când am venit de la biserică, mă tot urmăresc un gând și un păcat: privind la împărtășirea celorlalți cu Sfintele Taine, la bucățica de Trup din linguriță, m-am uimit de cât de mic S-a făcut Hristos ca să fie primit de noi, în noi.... Acesta e gândul.
Apoi, păcatul... Păcatul  de a fi primit cuvintele Bisericii ca să înmulțesc cuvintele mele....
Când, de fapt, cuvintele Bisericii ne sunt date ca să sădească, să crească și să înmulțească pacea lui Hristos în noi.....

La mulți ani de pace a lui Hristos tuturor celor care astăzi îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și-i mulțumesc lui Dumnezeu că ni l-a dat.


joi, 20 aprilie 2017

Mâine,21 aprilie, o tămăduitoare (sperăm) întâlnire de suflet, la ora 19.00, la sediul ANR ( la birou la Marius Apopei). Vă aștept cu tot dragul lui Dumnezeu pentru mine....