"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

duminică, 27 noiembrie 2016

”Creștinismul nu se poate declara satisfăcut cu un număr de sfinți, nici cu un număr de mănăstiri, ci cu un mod de viață și cu o societate creștină.”(Valeriu Gafencu)

”Nimeni nu are răspunderi mai evidente ca oamenii ce conduc oameni și nu există nici un domeniu mai dificil de încreștinat decât cel politic. Trebuie reabilitată noțiunea de politic ori dacă nu, înlocuită, căci ea are un conținut și un sens nobil.
Clericii înșiși sunt oameni politici(ai polisului) căci sunt conducători de oameni. Ei au obligația și datoria să se pronunțe salutar în toate problemele omenești. Ei formează puterea spirituală, nu în sensul că se ocupă numai de suflet, ci pentru că mijloacele lor de acțiune sunt cuvântul și slujirea sfântă. Ei trebuie să mărturisească adevărul și dreptatea lui Dumnezeu cu toate riscurile, să slujească poporul și să se jertfească pentru binele lui.Clerul, creatorii de artă și gânditorii sunt chemați să orienteze și apoi să structureze în bine lumea. Oamenii politici, educatorii și iconomii sunt chemați să organizeze și să valorizeze lumea - și aceștia sunt cei mai tentați, din orgoliu, dorința de dominare și egoism, să nu mai asculte de legile morale.
Idealul este ca puterea spirituală și cea politică sî colaboreze în același scop sfânt. Deci nici cezaro-papism, dar nici papo-cezarism, ci colaborarea în duh și în lucrare creștină.Lumea stă în mâinile lui Dumnezeu. Hristos lucrează prin oameni în diversitate, El fiind unitatea lumii întregi.” 
( Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos)

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

memento

Unde este pacea lui Hristos, acolo este Împărăția Lui. Restul e "creștinismul diavolului".

vineri, 25 noiembrie 2016

setea de alb

aștept ninsorile
cu mirosul lor de fragi
cu fulgii ca fețele izbăvite
ale celor dragi

le-aștept
să-mi aprindă în suflet
mistuitoare
setea de alb

în care
toate mizeriile lumii
în focul tăcut al ninsorilor
ard...

joi, 24 noiembrie 2016

vineri, 18 noiembrie 2016

REMEMBER

De unde-am învățat să te iubesc,
Nefericita mea, bătrână țară,
Ce ursitori mi-au pus rugină-n vin
Ca tot ce văd, să simt și să mă doară?

Din școli nu mi-a fost datul să te știu
La telefon nu te-am găsit cu-o fisă
Poporul meu tăcea, când eram mic,
Că țara era-n țară interzisă.

Nu ne trăgeam din daci și din romani
Pe-atunci bătea austru-n fiecare
Și dascăli de-mprumut ne învățau
Că ne-am născut din valuri migratoare.

Alt Tatăl nostru, dimineața-n școli,
Cântam cu guri de teamă confiscate,
Nu Decebal, Ștefan, Mihai, ci doar,
Un zeu străin ce le știa pe toate.

De unde-am învățat să te iubesc
Bătrână mamă a tristeții mele
Când pentru tine apăreau pe sat
Inchizitori în lodene de piele?

Nici harta n-am avut cum să ți-o știu
Mi-a arătat-o, poate, tata-mare
Nainte de-a o da de tot la foc
Ardea pe hartă România Mare.

Precum am învățat să fiu bărbat
Și să fumez în taină o țigară
Ca pe ceva suprem și interzis
Conspirativ te-am cunoscut eu țară.

(Adrian Păunescu, din volumul IUBIȚI-VĂ PE TUNURI, 1981)