"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

joi, 25 august 2016

În acest week-end NU se fac privegherea la Psaltire și cenaclu.

duminică, 21 august 2016

Rugăciune către Maica Domnului pentru părintele duhovnic

O, Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Împărăteasa Cerului şi a pământului, ascultă strigarea sufletului meu şi primeşte păcătoasa mea rugăciune, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, care o aduc pentru părintele meu duhovnic, îndureratul robul tău (prenumele).
Fii lui întotdeauna Călăuzitoare şi în toată vremea însoţeşte-l şi îngrădeşte-l pe el cu sfinţii îngeri.
Întăreşte-l când este treaz, păzeşte-l când doarme; mângâie-l când plânge, îmbărbătează-l când este trist, izbăveşte-l de dureri; slobozeşte-l de clevetire, ridică-l când este în neputinţă, biruieşte-i pe demonii ce luptă împotriva lui şi, în primejdie de moarte, îl ajută.
În fiecare zi îl arată înfricoşător pentru vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, ca ei să ştie că el este robul tău, Maica lui Dumnezeu, Care L-ai născut pe Domnul şi Împăratul, Căruia I Se cuvine cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.
Maica Domnului, îmblânzeşte inimile oamenilor celor răi care se ridică asupra lui. Tu vezi osteneala şi durerea părintelui meu (prenumele) durerile lui doar Tu singură le cunoşti. Tu îi ştii toate tainele sufletului, caută cu milostivire la el din cer, uşurează-i suferinţa, acoperă-l cu acoperământul Tău, cercetează-l pe el cu mila Ta cea cerească, trimite-i binecuvântare în toate faptele lui şi-i dăruieşte ajutorul tău cel nevăzut, şi cu sfintele lui rugăciuni, dă-mi mie smerenie, mustrare de conştiinţă, răbdare, blândeţe, curăţie, tăcere şi mă acoperă de toate năpastele şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi. Amin.


joi, 11 august 2016

sela!( oprire!)

De la un anumit punct încolo răul devine hipnotic, fascinant, nu te mai poate salva decât o miraculoasă intervenţie a lui Dumnezeu....
Cu cât lumea devine mai coruptibilă şi mai scandalos de păcătoasă, cu atât creştinii sunt atraşi de a părăsi lupta cu sine, cu propriile păcate, şi a începe, cu totul nepregătiţi, cruciada împotriva răului din lume. Pentru că, prin contrast, păcatele şi murdăria proprie, încep să pară nesemnficative faţă de satanismul tot mai categoric al lumii. Prin mărirea sa apocaliptică, răul din lume devine prioritar şi creştinii, orbiţi de exploziile lui cotidiene, nu-şi mai pot vedea propria stare lăuntrică... Nu mai au nici timp, nici dispoziţie pentru asta, răul sistemic şi tot mai apoteotic din lume, impunând alte urgenţe....
Iar cei prinşi în această luptă, după o mai scurtă sau mai lungă perioadă, prezintă semnele următoarei transformări: sabia Adevărului ne mai fiind folosită pentru curăţirea propriei inimi, ci doar pentru a opri răul din lume, lasă inima să se împietrească. Iar după ce s-a împietrit destul, devine piatră de altar, pe care sunt junghiaţi lucrătorii răului din lume... Răul îi livrează jertfe până lucrarea de ''preot al Adevărului'', care taie pe piatra propriei inimii duşmanii Binelui şi ai Bisericii, devine o a doua natură, ceva de neoprit şi, mai ales, o misiune sfântă...
Atunci Răul îşi retrage oamenii... Iar luptătorul ortodox, în lipsă de material, cu un apetit colosal şi deplin conştient că războiul nu s-a sfârşit, începe să-şi măcelărească fraţii... Patima luptei cu Sistemul e de neoprit şi fraţii încep să devină, la început suspecţi de laxism, ecumenism, etc. şi, pe urmă, trădători ai Ortodoxiei şi ai cruciadelor ei, ai iubirii frăţeşti, duşmani camuflaţi...
Cain l-a ucis pe Abel pentru că nu a ucis păcatul din propria inimă... Iar asta e o lucrare de toată viaţa... 
Pocăinţa e o sabie care înfiptă în propria inimă, vindecă, dar înfiptă în inima altcuiva, ucide....
Răul din lume se luptă înjunghiindu-l cu Sabia Adevărului în lăuntrul tău.... Căci doar acolo avem contact real cu el, doar acolo balaurul este în mod real în faţa noastră...
Şi capetele lui sunt patimile noastre şi colţii grozavi cu care, în mod real ne sfâşie sufletele (ale noastre şi ale celor pe care vrem să-i apărăm de răul din lume) sunt păcatele noastre...
Indiferent de conjunctura exterioară mântuirea rămâne rodul luptei cu propriile patimi, al mărturisiri şi lăsării păcatelor. 
Fără curăţire lăuntrică neîncetată nu putem birui răul cu binele aşa cum ni s-a poruncit, căci Dumnezeu nu-l poate revărsa prin noi peste vrăjmaşii noştri... Ci ne vom opune şi vom lupta împotriva răului din lume, cu răul din noi, fără voie hrănindu-l şi făcându-l tot mai puternic!
Şi pentru că nu putem să răspundem răului din lume cu binele, ci cu răul din noi, dăm acestui rău personal înfăţişare de virtute, nobilă, toată ştiinţa şi evlavia noastră ortodoxă devenind garderoba generoasă a acestei travestiri....
Dacă ne doare inima de răul din lume, să tragem săgeata acestei dureri în lăuntrul nostru: doar aşa o vom înfinge, în mod real, în trupul răului: lovind cu durerea produsă de răul din lume, în răul din noi...
Eu văd la mine că mi-e foarte uşor să urmăresc şi să demasc public răul din lume (într-un fel sau altul toţi oamenii fac asta) şi tot mai greu răul din mine.... Şi, paradoxal, simt că trăiesc tot mai departe de viaţă....
Şi că credinţa mea nu mai e o întoarcere, ci o tot mai laborios justificată, depărtare de realitate...

marți, 12 iulie 2016

Mai e cineva interesat de Cenaclu? Exista propunerea de a ne intalni in aceasta sambata. Ce ziceti?

miercuri, 15 iunie 2016

întrebarea

Dumnezeu s-a făcut om.
Noi
când ne facem?

luni, 13 iunie 2016

nostalgii

un bătrân profesor
întâlnind pe stradă 
un fost elev ajuns călugăr
i-a zis oftând:
lumea comunistă era gri
și oamenii îşi căutau
culorile
înlăuntrul lor...

acum
lumea e plină de culori
și oamenii sunt gri
pe dinăuntru...

călugărul şi-a plecat privirea în pământ
şi i-a răspuns
oftând la rândul său:
da, domnule profesor,
dar şi atunci ca-ntotdeauna
vieţile oamenilor au fost
tot nişte morţi vopsite

pentru că mereu am trăit
ucigând viaţa

ca să-i luăm culorile....


duminică, 12 iunie 2016

fiara

zi și noapte
cum se zbate
și cum latră
o ascult

dacă n-ar fi priponit-o
Dumnezeu pe Sfânta Cruce
viața mea
iubiți prieteni
m-ar fi
sfâșiat de mult...