O RUGĂMINTE CĂTRE CITITORI

Am o rugăminte către cititorii acestui blog. 

Peste puțină vreme am de vorbit în fața unor preoți despre CE AȘTEAPTĂ TINERII DE LA BISERICĂ?

Permiteți-mi să vă provoc la un mic sondaj, rugandu-vă să răspundeți la această întrebare. Ba chiar, dacă aveți bunătatea și disponibilitatea, să-mi comunicați și răspunsurile altor tineri,cunoscuți, prieteni,colegi sau rude.

Cred că răspunsurile, a căror valoare va fi direct proporțională cu sinceritatea lor, nu prezintă doar un interes particular. Nu doar preoții trebuie să știe ce așteaptă tinerii de la Biserică, ci Biserica însăși, noi toți, ar trebui, cred, să fim interesați de așteptările sincere, reale, ale tinerilor de azi. 

Mulțumesc.

un om din țara milei

Singurul progres real al omului, e, dintotdeauna, cel în milă, în dragoste compătimitoare...

Câtă milă, atâta suflet, atâta omenie. Singurul progres al umanității e cel al mărimii de suflet....

Lumea modernă, post-creștină, nu-i decât lumea în care știința a luat locul milei...

Adică, o cădere organizată, ordonată, matematică, rațională, în iad...

Eu, de câte ori nu simt milă. simt iadul.... 

Sunt creștin pentru că mai multă milă de oameni ca Iisus n-a avut nimeni, niciodată; și sunt ortodox pentru că Dumnezeu mi-a dăruit un loc în Ortodoxie, în țara milei... Pământul și cerul acestei țări sunt făcute din lacrimi...

Eu aici vreau să trăiesc și să mor; dacă moartea ar mai fi aici cu putință...

Cu cât mă cunosc mai mult, cu atât însetez mai tare după milă... Cu cât îi văd și îi ascult mai mult pe oameni, cu atât gem mai tare după milă pentru toți....

Eu știu cu toate oasele mele, cu toate amintirile și cu toți nervii mei, ”că mai bună este mila Ta decât viața”....
Eu nu mai vreau viață, vreau milă...

Doamne, iartă-mă cu iertarea aceea care scoate tot sângele din vine și face să curgă prin ele mila Ta...
Căci orice păcat ia naștere din absența milei...