"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

luni, 27 aprilie 2015

CIMITIRE


am fost în cimitir 
ca să curățăm mormintele de buruieni 
să punem flori proaspete și să le udăm...

când ne-am întors se înserase

și-n toate blocurile din cartier
vedeam cum televizoarele udă abundent
buruienile care cresc 
din oameni...

nebunul care salvează normalitatea


beau cafeaua uitându-mă la știri
privind tot mai trist păsările care
se zbat în păcura unui petrolier eșuat
pe o plajă înghețată din Nord…
privesc păsări și văd oameni
văd oamenii sec XXI înecându-se în combustibilul
artificialei lor vieți
miliarde de suflete
zbătându-se în păcura ce curge
din îngerul eșuat…
cafeaua pe care o beau
s-ar face păcură și ea
dacă pe plaja neagră n-ar fi și câțiva nebuni
care spală cu detergent și lacrimi
în cruntul frig din Nord
una câte una aripile
păsărilor captive…
datorită lor cafeaua mea
păstrează gustul ei de cafea
și dimineața
gustul ei de lumină…
nu știu câte păsări au reușit să salveze
voluntarii aceia
dar cu siguranță privindu-i pot spune
că au salvat
zborul…
așa cum
nu știu câte suflete a reușit să salveze Hristos
dar privindu-L pe Cruce
cu siguranță pot spune
că a salvat
iubirea….
iubirea aceea care poate
face din orice om
nebunul
ce salvează
normalitatea….


duminică, 26 aprilie 2015

OMUL NOU al Corectitudinii politice sau nebunia obligatorie

Folosind scuza de a nu vrea să ofenseze pe nimeni, “corectitudinea politică” le impune oamenilor să se poarte precum un nebun care vrea să le facă pe plac tuturor. Adică toți trebuie să se comporte precum acel nebun! Toți trebuie să accepte noțiunile “corectitudinii politice” ca pe un adevăr. În caz contrar, vai de ei! Este aceeași mentalitate care a inspirat Inchiziția și l-a obligat pe Galileo Galilei să retracteze. Aceeași mentalitate care i-a inspirat pe naziști și a dus la holocaust. Odată ce libera exprimare este băgată în cămașa de forță a adevărului oficial, se ajunge la nebunia care domnește în toate statele totalitare. Viața, atât cea privată cât și cea publică, devine o șaradă golită de sens, în care prosperă iluzia și domnește teroarea.
(Philip Atkinson - A Study Of Our Decline)

vineri, 24 aprilie 2015

despre mine, vorbind despre icoane

Cunosc persoane foarte pricepute și, de aceea, foarte pretențioase în ce privește icoanele.
Nepriceput fiind, pentru mine, o icoană  bună e cea prin care pot vedea, nu cea care îmi oprește privirea cu frumusețea ei. Ca și cum singura erminie ar fi ca, prin pictarea unei icoane să se curățească o bucată de perete sau o scândură, așa încât să facă materia transparentă. Ca și cum pictând, iconarul nu ar pune culoarea, ci ar lua-o, eliberând lumina... Altfel spus, nu pot comenta o icoană bună, pentru că pur și simplu, nu o văd, ci mă simt, mai degrabă, văzut prin ea...
Eu nu prea aștept de la icoană să mă învețe teologie, ci să mă dezvețe de ea, să mă despovăreze de umbra cuvintelor...
Toate icoanele sunt ferestre. Dar, numai unele, îmi pare, sunt deschise... Și ceea ce le-a deschis e rugăciunea... Dar unele îmi par a fi fost lucrate cu o dragoste care te îmbie să te rogi....
Am scris aceste rânduri privind o felicitare primită de curând, cu Hristos răstignit. Imaginea pictată e undeva între icoana bizantină și tabloul religios, un fel de hibrid. Dar, emoția pe care mi-o provoacă, e categoric mai însemnată decât cea pe care nu mi-o îngăduie reprezentarea canonică din alte icoane pe care le am.
Nu știu cum și nici nu vreau să tulbur taina asta, dar imaginea aceea de serie îmi permite cumva să simt Evenimentul prezentat în ea, pe când icoana grea de teologie a reprezentării canonice, mai mult mi-o refuză... Dar poate că ceea ce percep eu nu e sentimentul cu care s-a pictat icoana, ci cel cu care mi s-a oferit...
Știu că vina sau impuritatea acestei percepții îmi aparține. Mi-o asum. Nu sunt doar un păcătos, ci unul cam sentimental; adică acea specie de păcătos care nu se îndreptățește la nivelul minții, ci al afectelor...
Poate de aceea, adesea, citind sau privind lucrări ale Ortodoxiei contemporane, cărți și icoane, am mai mult sentimentul că Dumnezeu, întrupându-se, S-a făcut teologie și nu om....

leurdă și lalele

Ieri am întâlnit un cereșetor. Unul deosebit.
De vreo 25 de ani dar adolescentin la chipul strâmtorat de urechile lăsate ale unei vechi căciuli de colhoznic, cu bascheți fără șireturi și haine de second hand după nesfârșite generații de purtători, băiatul avea exact înfățișarea pe care o dorim la un cerșetor ca să nu ne pară rău că i-am dat ceva. Cu hainele uzate dar curate, ochii lipsiți de viclenie negustorească și fără melodramă țigănească în glas, te ruga  să-i dai un ban, dacă nu din omenie, măcar pe o legătură de leurdă sau pe câteva fire de lalele sălbatice. Arăta ca un om bun căzut la ananghie, ca un băiat de treabă înghesuit de necaz...
I-am dat niște mărunțiș, i-am strâns mâna și i-am cerșit și eu puțină nădejde în Iisus Hristos, Bunul nostru Mântuitor.
Din ochi, cu o lucire a uităturii, mi-a spus că Îl cunoaște. Iar din gură, că ne știe Dumnezeu rostul la fiecare, chiar și celor care par a nu mai avea nici unul.....
Pare-se, deci, că mi-a fost dat să întâlnesc un om; unul din săracii despre care am bănuiala că trăiesc deja în Împărăția lui Hristos...
Căci am întâlnit un om prea sărac și prea cinstit ca să mai aibă loc în lume; așa că se mutase, cel puțin cu sufletul,  în rostul ei...
Dar, din milă față de oameni, iese, din când în când, pe la răspântii de drumuri: ca să ofere smerite indicii despre sensul pierdut al vieții, cu Grădina acestui sens tăinuită în câteva legături de leurdă și lalele...


miercuri, 22 aprilie 2015

Joi, 23 aprilie, la ora 18.00, la Protopopiatul Piatra-Neamt, va avea loc sedinta filialei Neamt a Asociatiei Parinti pentru Ora de Religie. Sunt asteptati toti cei interesati.


marți, 21 aprilie 2015

Cum se rezolvă identitatea de gen


Și din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulțime de bărbați și femei...( F.A. 5, 13)
Sunt cuvinte din Apostolul de Duminică. Care descriu momente din istoria Bisericii. Acele momente când ardea ca o torță în bezna lumii aprinzând inimile oamenilor....
Nebunia acelei credințe aproape s-a stins. Abia mai pâlpâie o scânteie în inimile oamenilor: mult fum, puțină lumină. Și mai puțină căldură. Așa cum dă o lampă veche și necurățată.
Templul s-a umplut iarăși de tarabe. Financiare și teologice. Predicile sună ca expunerea unui plan de afaceri. Iar afacerile au preluat entuziasmul apostolic. Frica de Dumnezeu e înlocuită, sub voalul tăcerii în fața aberațiilor postmodernității, cu frica de guvernarea omenească....
Suntem deja în iad. Doar că nu s-a sfârșit încă efectul anestezic al pioșeniei fără credință....
Dar Domnul este aici, în iad, cu noi. Așteptând să credem în El.
Și crezând, să redevenim bărbați și femei...

sâmbătă, 18 aprilie 2015

O CATEHEZĂ ESENȚIALĂ. ȘI FRUMOASĂ...

Dacă ar schimba în pâine bolovanii de pe drum, toți L-ar urma de dragul trupului și s-ar preface a crede tot ce spune, până și câinii s-ar aduna la ospățul Lui. Dar nu aceasta-I e dorința. Cel ce crede în El va trebui să creadă în cuvântul Său, în ciuda foamei, a durerii, a sărăciei.(...) De pâinea pământească oricine se poate lipsi. Dar de pâinea cerească nimeni nu se poate lipsi de nu vrea să moară pe vecie ca acei ce n-au gustat niciodată dintr-însa. Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu iubire, cu mărinimie, cu adevăr. Iisus e gata să schimbe împărăția pământului în Împărăția Cerurilor, dar nu-i vine să schimbe pietrele în pâine, tina în tină.(...)
Să se arunce de pe Templu, neîmpins de nevoia de a veni într-ajutor cuiva, cu singurul gând de a robi mintea oamenilor cu vraja minunii și a spaimei, să-L pună pe Dumnezeu la încercare, să-L silească parcă de-a săvârși o minune netrebuitoare și cutezătoare, numai ca să nu câștige satana josnicul rămășag pus în neobrăzată bătaie de joc, așa ceva Iisus nu va face. Inimă fiind, inimilor vrea să le vorbească; înălțător, vrea să înalțe; duh curat, vrea să curețe duhurile; iubire, vrea să-i înflăcăreze pe oameni cu iubirea spre Dumnezeu; suflet mare, vrea să le facă mai mari sufletele lor cele mărunte și date uitării.(...)
Satana e îndreptățit să făgăduiască ce e al său, împărățiile pământului sunt întemeiate pe tăria brațelor și se țin prin înșelătorii, acolo e lumea și raiul regăsit al satanei, satana doarme noaptea la căpătâiul celor puternici ce i se închină cu fapta lor și-i plătesc bir, zi de zi, bir de gânduri și de fapte. 
Dar dacă Iisus le-ar da tuturor pâine fără să muncească, dacă Iisus schimbat în scamator pe frânghie, ar deschide o panoramă pentru prostime, le-ar putea smulge regilor împărățiile fără a se mai ploconi înaintea potrivnicului. De-ar voi să treacă drept Mesia pe care-l visează iudeii în nesomnul lor amărât de sclavi, calea o știe, iar putea cumpăra prin îndestulare și minuni, făcând din orice petec de pământ o țară îmbelșugată în rod și vrăjitorii și, astfel, repede ar pune mâna pe tronurile mijlocitorilor satanei.
Dar Iisus nu vrea să fie reînălțătorul împărăției decăzute, cuceritorul împărățiilor dușmane. Nu râvnește să fie stăpân, puțin Îi pasă de glorie. Împărăția pe care o proorocește pregătind-o, n-are nimic de împărțit cu împărățiile pământului. Împărăția Lui, dimpotrivă, e menită să nimicească împărățiile lumii. Împărăția Cerurilor stă întru noi, zi de zi, ceas de ceas, cu fiecare suflet ce se pocăiește, tot mai mare-i Împărăția dobândind un supus mai mult, răpit domniilor pământene. Când toți oamenii vor fi buni și drepți, când toți oamenii își vor iubi frații cum iubesc părinții pe copii, când vor fi iubiți dușmanii, dacă vor mai fi dușmani, când nimeni nu se va gândi să strângă munți de comori și, în loc să ia de la alții, fiecare va da pâine celui înfometat și haină celui înghețat, unde vor fi în ziua aceea împărățiile de pe pământ? Ce nevoie va fi de ostași atunci când nimeni nu va mai râvni să-și sporească țara călcând-o pe a vecinului? Ce nevoie va fi de judecători și de zbiri, atunci când necunoscută va fi nelegiuirea, oamenilor pocăiți? Ce nevoie va fi de regi atunci când fiecare își va avea legea în suflet și nu vor fi oștiri de dus la luptă, nici judecători de ales? Ce nevoie de bani și de dări când orice om va fi stăpân pe pâinea cu care se va mulțumi, când nu va mai fi simbrie de plătit, ostașilor și slugilor? Când sufletul tuturor se va preface, vremelniciile botezate patrie, justițiile vor pieri ca vedeniile unei nopți nesfârșite. Cuvântul lui Hristos nu are nevoie de bani, nici de ostași, iar, de se va schimba în faptă în sufletul tuturor oamenilor, atunci tot ce-l leagă pe om - puterea cea nedreaptă și nevoită, trufia ucigașă a războaielor - se va risipi ca ceața dimineții în bătaia soarelui și-n vârtejul vântului. Împărăția Cerurilor, care una este, va lua locul împărățiilor pământului, nenumărate. Oamenii nu vor mai fi împărțiți în regi și supuși în stăpâni și robi, în avuți și calici, în păcătoși fățarnici și păcătoși neobrăzați, în habotnici trufași și vinovați smeriți, în oameni slobozi și oameni legați. Soarele Domnului va străluci deasupra tuturor. Locuitorii Împărăției vor deveni o singură familie de părinți și frați, porțile Raiului se vor deschide iarăși în fața copiilor lui Adam, care acum, prin Har, vor fi asemenea lui Dumnezeu.
Iisus l-a învins pe satana în sufletul Său, deci acum poate pleca din pustiul munților să-l înfrunte și în pustiul de credință al oamenilor....
(Giovanni Papini - Viața lui Iisus)

stația de autobuz

dimineața
la ora la care trebuie să mă scol
stația de autobuz de peste drum
e pustie...
dar
până-mi trezesc și sufletul din somn
citind cuvintele luminii
refugiul stației se umple de oameni...

mă surprind uitându-mă la ei cu drag
nu știu cine sunt și unde se duc
dacă sunt oameni buni sau criminali
de la fereastra mea se vede că sunt oameni și-atât
privindu-i inima mi se încălzește....

și simt în măduva sufletului și-a oaselor
că oricine ar fi și oriunde ar merge
sunt copiii lui Dumnezeu și fără să știe
Îl așteaptă pe Iisus
împlinirea tuturor așteptărilor omenești
și că lumina zilei i-a ridicat 
încă o dată din mormântul nopții
ca să afle asta...

la ora la care trebuie să mă scol
în stația de autobuz de peste drum
nu-i decât
dragostea lui Dumnezeu
așteptându-i pe oameni....

Dragostea Lui

Dragostea Lui pentru cei ce au păcătuit nu seamănă cu încăpățânata ardoare a pocăitului care ține morțiș să facă prozeliți, dragoste înnăscută, iar nu făcută; duioșie de frate, fără presupus de dojană; frăție neprefăcută de drept prieten care nu-și stăpânește sila; aplecare către cel necurat a celui curat căruia nu-i este frică să se murdărească, ci știe că poate curăța; iubire fără gânduri de câștig: iubirea sfinților în clipe de sublimă sfințenie; iubire care face să pară josnicie toate celelalte iubiri; iubire cum nu se mai văzuse alta; iubire cum nu s-a mai aflat de atunci ci numai rareori, prin aducere aminte, prin imitarea acelei iubiri; Iubire ce se va chema creștină, niciodată cu alt cuvânt, Iubire dumnezeiască, iubirea lui Iisus-Iubire...
(Giovanni Papini - Viața lui Iisus)


vineri, 17 aprilie 2015

Se spune că Hristos ar fi proorocul celor slabi, în timp ce El a venit pe lume să-i întărească pe cei lâncezitori, să-i înalțe mai presus de regi pe cei călcați în picioare. 
Se spune că religia Sa ar fi bună pentru betegi și muribunzi, dar cu toate acestea, El îi vindecă pe slăbănogi și îi învie pe cei adormiți.
Se spune că ar fi împotriva vieții, dar învinge moartea.
Se spune că ar fi Dumnezeul tristeții, dar El îi îndeamnă pe ai Săi să se veselească și le făgăduiește un veșnic ospăț de veselie prietenilor Săi.
Se spune că ar fi răspândit jalea și chinul pe lume, dar, când era viu, mânca, bea, lăsa să i se stropească picioarele și părul cu apă îmbălsămată, nu putea să sufere posturile fățarnice și fățarnicele schimnicii.
Mulți L-au părăsit pentru că nu L-au cunoscut niciodată.
(Giovanni Papini -VIAȚA lui IISUS)

miercuri, 15 aprilie 2015

nu-i așa?

se apropie clipa când se
vor stinge
toate luminile lumii:
de la cea a iluminatului public până
cea a rațiunii...

numai creștinii nu vor intra în panică
numai viața lor nu se va schimba cu nimic
iluminatul lor public de pildă
oricum a fost întotdeauna
cuvântul Evangheliei

nu-i așa?

creștinii oricum
când au crezut în Iisus
și-au deconectat toate cablurile
inimii și minții
de la lume
și le-au cuplat
la Împărăția Cerurilor

nu-i așa?

pentru acesta
și-au dezbrăcat trupurile
martirii în arene
și eremiții în pustie

ca să dovedească îndependența energetică a Bisericii

nu-i așa?

nu-i așa???

duminică, 12 aprilie 2015

învierea

au luat pe Domnul din mormânt
și nu știm unde L-au pus
le-a spus Maria Magdalena
ucenicilor..

alergând să-L caute
Petru a ieșit
din iadul lepădării lui
iar Ioan a intrat
în sânul pe care
până atunci putea
doar să stea rezemat...

cu ei a început
șirul celor care
căutându-L pe Iisus
prin cimitirul vieții lor
s-au trezit alergând
prin grădina
Raiului...

vineri, 10 aprilie 2015

După cum bănuiați, cred, nu facem Cenaclu vreo două, poate trei, sâmbete... Dar, dacă sunteți pe-acasă și vreți să ne vedem, ne putem, cu ajutorul Domnului, întâlni în oraș... Mă refer la zilele de după Paște... 
SĂRBĂTORI cu HRISTOS, 
pline de EL!
BUCURIA ȘI LUMINA ÎNVIERII LUI
să vă umple
familia, casa și masa!
Cu mult drag în Domnul,
tuturor
HRISTOS A ÎNVIAT!

miercuri, 8 aprilie 2015

din fotografiile unui suflet

Luni, 27 octombrie 1975
Mi-am petrecut ziua de sâmbătă, discutând îndelung cu N.  -  fusese surprins în timp ce se droga cu N., care își urăște soțul, etc. Mă simt descurajat când privesc mlaștina noroioasă în care suntem cufundați. Sunt încredințat încă o dată de ambiguitatea îngrozitoare a religiei și așa numitei experiențe religioase. Mi se pare extrem de evident faptul că tot ce este în religie și nu vine de la Hristos  -  în Hristos, prin El și către El  - este de la Diavol. Conform Evangheliei după Sf. Ioan, când va veni, Sf. Duh va vădi lumea despre păcat.
Păcatul este să nu crezi în Hristos. Nimic n-ar trebui să fie numit păcat decât numai netransformarea religiei în cunoașterea, iubirea și viața lui Hristos.
Brusc, în mijlocul acestor discuții împovărătoare, o consolare: botezul unei fetițe de 10 ani. Am simțit adierea Sfântului Duh, frumusețea, puritatea dragostei Lui, trăirea iubirii lui Dumnezeu. Am fost înfricoșat de această experiență  -  ca și cum aș fi văzut o aleasă.
Simt o oboseală dăunătoare. Dăunătoare, pentru că vreau să fug de toate pasiunile mărunte, de apele tulburi în care mă scald de atâția ani. Sunt ispitit să plec  -  iar acestă ispită mă obosește!
( PR.AL. SCHMEMANN - JURNAL)

definiție

creștinismul
e
adevărul
ca
persoană...

ars poetica

singura poezie vrednică de acest nume azi
e cea a
Adevărului...

restul e
aurolac 
cumpărat de la librărie...

politice

azi bărbatul și femeia nu se mai îmbrățișează
ca să atingă sufletul celuilalt
ci
plăcerea...

de aceea sexualitatea
trezește aceleași emoții ca
shoppingul sau televizorul
și viceversa...

așa e corect politic...
căci globalismul este renunțarea la dragoste
pentru unirea tuturor
în
plăcere...

fără Hristos nimeni
nu mai știe diferența dintre dragoste
și plăcere

El e singurul martor incomod
al acestui genocid
vesel
și de aceea trebuie eliminat...

începând
din școli...

*

zidul Berlinului
sau Cortina de Fier
n-au fost dărâmate
decât
ca să fie mutate în
lăuntrul oamenilor...

între suflet și trup
între conștiință și viață
între iubire și sex.....

*

Soljenițin spunea că linia dintre
bine și rău
trece prin inima fiecărui om...

acestă linie este Crucea
și singurul scop al educației de azi
e
să o șteargă....

aprinde lumina


Creștinismul nu e respingere a vieții, ci  luminare a ei.
Despre Hristos, Evanghelia spune că este lumina vieții.
Diferența dintre curvie și dragoste, de exemplu, este că dragostea vede chipul celui iubit și se pierde în el, pentru că chipul omului este infinit, precum cel dumnezeiesc. Pe când curvia, e o îmbrățișare oarbă, disperată, a unui trup: tot ce poate fi iubirea , în întuneric.... Și e disperată pentru că într-un trup nu te poți pierde. Iar dragostea înseamnă tocmai fericirea a te pierde în nesfârșirea celuilalt... Nu suntem liberi decât în celălalt... Tensiunea chinuitoare dintre necesitatea infinită de a te pierde în celălalt proprie iubirii și neputința trupului singur de a trăi asta, transformă iubirea în suferință, apoi în ură și dispreț....
Creștinismul este a afla că viața ta, asemenea unei încăperi, are un întrerupător, pe un perete. Și, dacă-l apeși și răsucești, se aprinde lumina.
În întuneric, iubirea începe cu trupul și nu mai poate ajunge la suflet.
Singura șansă ca să iubim e să aprindem lumina.
E săptămâna mare și Hristos urcă muntele adevărului despre noi, Golgota. Tot ce am adunat trăind în întuneric, tot ce am zdrobit și ucis trăind orbește, toată ură și disprețul din noi, sunt puse pe Cruce, în lumină.
Ca să fie străpunse de lumină și transformate iar, în iubirea pe care n-am știut-o trăi...
Butonul e Numele lui Iisus și apăsarea și răsucirea lui, rugăciunea. Curățarea abajurului ce nu-i altul decât propria inimă, e spovedania. Și luminarea, Sfânta Împărtășanie.
Aprinde lumina, prietene...

luni, 6 aprilie 2015

săptămâna mare la piatra neamț

cumpărături și denii
prin ploaia care uneori se face 
ninsoare...

se coace în toate 
lumina

și doare...

vom muri 
și va fi

sărbătoare...


măcelăria

în fiecare dimineață
ucenicii de la măcelărie vin
ridică obloanele
și scot reclamele
pe trotuar:
nu există Dumnezeu
omul e doar un animal...

apoi
pe la prânz
când oamenii par convinși

vin măcelarii....

noul umanism

azi
soldaților răniți în luptă
li se acordă urgent
asistență medicală
ultraperformantă...

ca să li se
ia organele...

tovarășii

Pornografia viciază aerul
și
Educația Sexuală
ne învață să respirăm...

bisericile din Auschwitz

Auschwitzul global contemporan
a evoluat decisiv:
ne îmbulzesc sufletele în virtual
și le gazează cu
pornografie...

orașele lumii sunt tot mai mult
doar niște gropi comune
pentru suflete gazate....

gropi comune cu biserici
în care
oamenii nu mai vin să învieze
ci doar
să se împace cu moartea....

experimentul

la Jilava
comuniștii au închis câte trei deținuți
într-o celulă fără aerisire
și cu podeaua acoperită de apă reziduală;
unul din ei era bolnav în fază terminală sau nebun...
din când în când venea
un specialist de la Securitate
să vadă cum decurge contaminarea celor sănătoși mintal
cu nebunia nebunului ori cu disperarea
celui bolnav...

la fel azi
prin Educația Sexuală
specialiștii noii dictaturi globale
vor să intre în clase
ca să monitorizeze
gradul de contaminare
cu pornografie
a copiilor....

să se asigure
că nu scapă
nici unul
că nu mai există nici o fecioară
și nici un fecior
din care s-ar putea naște
vreo fiică sau vreun fiu
lui Dumnezeu...

rezultatele studiului de la Jilava
se aplică azi la nivelul
țărilor...

rolul nebunului sau bolnavului
ca agent contaminator într-un grup
este jucat azi de perversul sexual
și contaminarea
este asistată de Stat
prin obligația de a respecta dreptul pervesului
de a fi socotit om normal...
.......................................
împins silențios pe
șinele integrării în Europa
poporul român
e mutat lăuntric în
Sodoma și Gomora...

dacă se poate
 - și asta e culmea democrației -
cu tot
cu biserici....

parcul de distracții al șarpelui

Dumnezeu a făcut omul
bărbat și femeie.apoi
i-a pus în Rai
binecuvântându-i
să crească și să se înmulțească....

dar
din pomul educației sexuale
șarpele
le-a șuierat veninos în urechi
NU trebuie să creșteți
și să vă căsătoriți
ca să faceți sex!
și făcând sex
NU trebuie să vă
înmulțiți!

și așa a devenit Pământul
parcul de distracții
al șarpelui
unde oamenii îl amuză
răzvrătindu-se împotriva Creatorului
și naturii lor
schimbându-și sexul
ori ucigându-și copiii
în pântecele mamelor....

așa a devenit Pământul
un cimitir al iubirii
unde oameni demonizați de pornografie
se torturează neîncetat
cu propria sexualitate...

duminică, 5 aprilie 2015

cetățean de oroare

ne întorceam de la priveghere după miezul nopții și pe străzile orașului
mașinile unei companii electrice montau pe stâlpi
ouă și iepurași din beculețe colorate...

le vor scoate înainte de Crăciun
ca să pună stele țurțuri și reni...

brusc mi-am dat seama că
am devenit locuitorul
unei blasfemii...

Pericolul


"Pericolul este acela de a iubi Biserica despărțită, oarecum, de Hristos. Și există o astfel de iubire mai mult decât ne-am putea închipui. Dar Biserica este Hristos, viața Lui, darul Lui.
A căuta în Biserică și altceva pe lângă Hristos (adică o căutare a sinelui) conduce în mod inevitabil la ispită, la deformare și, în final, la autodistrugere."( Pr.Alexander Schmemann - Jurnal)


tinerilor, vă rog

tinerilor, vă rog, nu vă lăsați imbecilizați.
poate ceva bun să aibă roade rele?
poate o dragoste sănătoasă
să nască boală și crimă?
de ce nu încearcă
educatorii sexualității voastre
să vă vindece dragostea
nu să vă împace cu boala și crima?

pentru că singurul  care vindecă
iubirea oamenilor
e
Hristos.
și pe El Îl urăsc pentru că le scoate tarabele
din templul iubirii voastre....

dacă avortul ucide un copil
Educația sexuală
vă ucide dragostea...

tinerilor, vă rog, nu vă lăsați imbecilizați
de profitorii Sexului...

mergeți la Hristos
să scoată din dragostea voastră
tot ce naște
boală și crimă.
și nu veți mai avea nevoie
de educație sexuală....

INTERESANT!

"In gimnaziu am trecut printr-o operatie chirurgicala, in cursul careia am fost anesteziat complet. Am trait atunci fenomenul de decorporalizare. Imi amintesc chipul doctoritei anesteziste, care mi-a pus masca pe fata, apoi lumina constiintei s-a stins si, imediat dupa aceea, ceva din mine s-a ridicat spre tavan, intr-o miscare ascendenta in spirala, catre panoul cu becuri chirurgicale. M-am oprit in tavan si ii vedeam pe medici si asistente aplecati deasupra mea. Eram la o varsta cand nu stiam ca asa ceva se poate intampla, asadar nu fusesem sugestionat de o prealabila poveste, care sa-mi incite imaginatia. Am trait-o nepregatit, si nimeni nu ma poate convinge ca n-a fost reala. Neurologii carora le-am descris episodul (care e o experienta foarte raspandita in lumea lor) mi-au pus trairea pe seama halucinatiei pe care substanta anestezica a produs-o creierului. Nu cred o iota din varianta lor. Exista ceva in noi, de ordin nematerial, pe care nu-l percepem ca atare si de care ne batem joc toata viata, pentru ca apoi, odata, sa ne dam seama de minciuna in care am trait. Eu continui sa-mi bat joc de entitatea aceasta, pentru simplul fapt ca nu-mi amintesc de ea decat arareori. In rest, traiesc cum va spuneam, ca un sobolan mistuit de pofte. Crestineste vorbind, sunt iremediabil pacatos, dar de obicei, nu ma privesc ca un crestin. De fapt, in sinea mea, stiu foarte bine ca n-am virtuti crestine. Probabil ca trebuie sa sufar mai mult ca sa-mi schimb umoarea religioasa."(SORIN LAVRIC, medic, filosof si scriitor)

vineri, 3 aprilie 2015

CU AJUTORUL DOMNULUI, VĂ AȘTEPT, DISEARĂ LA PRIVEGHERE și MÂINE, LA CENACLU!

joi, 2 aprilie 2015

lăsați morții

de la învierea lui Hristos
singurii oameni care mai mor
sunt cei care resping Evanghelia.

iar Evanghelia o resping
doar cei care nu acceptă că sunt păcătoși.

și nu acceptă că sunt păcătoși
decât cei care nu cred în legea morală.

și nu cred în legea morală
cei care nu au conștiință.

și singurii oameni care nu au conștiință
sunt cei morți.

despre aceștia a vorbit Hristos când i-a spus
celui care vroia să-și îngroape tatăl înainte de a-L urma
lasă morții să-și îngroape morții.