"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

duminică, 15 iunie 2014

şcoala de terorism

ce e societatea de azi
decât o tabără de antrenament
unde trupurile noastre învaţă
să-şi arunce în aer
sufletele?

vineri, 13 iunie 2014

educaţie pentru sănătatea iubirii

în prima fotografie băiatul palid
o sprijină pe fata palidă ce
coboară treptele clinicii
de avort...

în cea de a doua fotografie băiatul
în costum alb o sprijină fericit pe fata
îmbrăcată în rochie albă să
coboare treptele bisericii...

în ambele fotografii e dragoste
aceeaşi dragoste
aceeaşi cameră caldă în noaptea
rece a acestei vieţi...

dar
a te căsători
înseamnă

a aprinde lumina
în această cameră...

a-i reda iubirii puterea să
învingă
întunericul...

luni, 9 iunie 2014

autobuzul

inima mea a fost multă vreme
un autobuz gol.
oprea în fiecare staţie:
uşile se deschideau:
nimeni nu urca
nimeni nu cobora.
uşile se închideau şi
inima mea mergea mai departe.

tot mai departe de
viaţă....

la început n-a fost aşa.
autobuzul meu era mereu plin cu prieteni.
dar făceau prea mult zgomot şi
prea multă mizerie...

apoi au fost câteva fete.
dar ele toate vroiau în braţele
apoi pe locul şoferului.
iubirea lor era atât de mare încât
mă împingea afară din propriul autobuz. aşa că
am oprit şi le-am cerut politicos să
coboare...

autobuzul era acum în întregime al meu
curat şi liniştit.
dar pustiul din el îmi stingea tot mai mult
dorinţa de a călători....

dar într-o zi am zărit
un autostopist ciudat.
îmi făcea dramatic semn
cu amândouă mâinile ridicate
şi cu capul căzut pe piept:
parcă aştepta dintotdeauna...
şi parcă
ar fi vrut să meargă
pretutindeni...

" cine eşti?"
l-am întrebat după ce a urcat.
dar el s-a aşezat tăcut
pe scaunul din spatele meu.
doar suspina din când în când
trăgând adânc în pieptul lui
pustiul şi frica
din pieptul
meu...
......................................

inima mea e un autobuz
care opreşte îndelung în fiecare staţie.
oamenii doar urcă.
nu coboară
decât neliniştea tristeţea şi
mizeria lor..

apoi uşile se închid şi mergem mai departe.
tot mai departe
de moarte...


vineri, 6 iunie 2014

drepturile omului

au venit cu steagul roşu
şi ni le-au luat...

au venit cu steagul albastru
şi ni le-au dat....

Pavlov ştie de ce...

cronica mondenă

astăzi Iuda
e cel mai mare apărător al
drepturilor omului...

funia din jurul gâtului e
o eşarfă de mătase în culorile curcubeului
copacul de care e spânzurat,
tribuna protestului său
iar
limba scoasă şi vânătă
i-a fost pictată cu stele şi
transformată în steag....

cei 30 de arginţi
depuşi de 2000 de ani în bănci
au devenit acum miliarde de euro
şi-i
bucuros să investească
în oricine vrea
să dezvolte un proiect sau altul de
a-şi pierde sufletul....