"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

marți, 30 octombrie 2012

iarna de pe urmă

fărădelegile se înmulţesc
dragostea se răceşte. cuvintele cad
ca fulgii de zăpadă. apoi îngheaţă în guri
transformându-se în colţi ascuţiţi. chiar spunându-ţi adevărul
te sfâşie...

e tot mai multă promoroacă pe icoane. lăsată
de buzele noastre uscate şi reci.
numai numele lui Iisus mai încălzeşte suflarea.
doar trupul şi sângele Lui mai au
căldura iubirii...

aceasta e iarna din care vor ieşi
doar cei îmbrăţişaţi pe Cruce. cei care tac
ca să nu risipească
din căldura trupului dăruit celuilalt.
doar cei care trăiesc
pentru a încălzi dragostea.

căci a venit iarna
din care
numai dragostea
poate ieşi...

luni, 22 octombrie 2012

Ieşirea din virtual














chiar de la primul strigăt am fost conectat
cu câteva palme
la aparatul de Stat...

apoi văzând Statul că prea curând
n-am să mor
m-a dat în grija unui
televizor...

când am crescut destul de mare
m-au conectat la fabrica
de umplut monitoare...

şi-aşa existenţa mea ar fi curs
dând morţii activitate
cerebrală şi puls
dacă Biserica nu mi-ar fi adus
să gust viaţa lui Iisus
dacă n-aş fi mâncat şi n-aş fi băut
carnea şi sângele mâinilor
care m-au făcut
din dragoste şi din lut...

şi mâinile Lui infinit delicate
umblându-mi prin vene
m-au deconectat
de la
moarte...

luni, 8 octombrie 2012

Dumnezeu ştie că mi-e foame

Dumnezeu ştie că ne e foame
că pururea sufletul ne umblă flămând...
că mereu ne e frig în propria carne
şi-o gură deschisă ni-i fiece gând...

da, văd în Scripturi că Dumnezeu
foamea noastră o ştie bine...
dar numai bându-I Sângele
am cunoscut şi eu
ce sete-I este Lui

de mine...





sâmbătă, 6 octombrie 2012

tânărul Pilat


azi dimineaţă m-am trezit cu mâinile pline de sânge...

în jur totul era curat doar mâinile mele
se făceau tot mai negre de sângele care
se usca pe ele...

toată ziua m-am spălat
frecând cu peria şi diverse soluţii de curăţat
dar petele de sânge tot n-au ieşit doar
au devenit parfumate...

cei din casă mă întrebau ce egzemă mi-a apărut
iar eu îmi ascundem mâinile căutând
diverse pretexte
de a schimba discuţia...

spre seară
am aţipit în fotoliu şi am visat
o fată pe care am uitat-o de multă vreme
mergea lângă mine pe stradă şi plângea
" sunt însărcinată... ce să fac?"
îmi tot repetau ochii ei mari cuvintele
care îi muşcaseră buzele frumoase
până i le lăsaseră
fără sânge...

iar eu tăceam...

şi am rămas privind-o plecând
cu tăcerea mea de braţ
precum cu un ucigaş
proaspăt eliberat
din mine...

când m-am trezit
ochii ei mari ca de mort
urlau mut  în orbitele mele

şi lacrimile ei îmi curgeau
de pe faţă pe mâini

preschimbându-se-n sânge...

joi, 4 octombrie 2012

Gică AluiHristos

Gică orfanul lucrează la Piaţa Centrală.
toată ziua
mătură cară marfă duce gunoiul spală pe jos
pentru ceva orice de mâncare.

toată lumea din Piaţă îl ştie pe Gică.

Iisus Fiul lui Dumnezeu lucrează la Gică.
toată ziua
şterge mătură spală pe jos şi cară afară mizeria
tristeţii lui de orfan...
iar duminica
îl îmbracă pe Gică în hainele Lui şi-l aşează la Masă
împreună cu Maica Domnului îngerii şi sfinţii...

toată lumea din Cer îl ştie pe Gică.

luni, 1 octombrie 2012

o altă dimineaţă

Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru. (Luca 17,21)

în râul de automobile de sub fereastra mea
mii de suflete se îneacă orizontal
în dimineaţa ce se umple de fum
până devine noapte...

şi fiecare om
din acest râu multicolor şi zgomotos al morţii
cu valuri de metal şi sticlă
e un deşert în care Viaţa
se nevoieşte ca un pustnic...

râul de automobile curge scrâşnind pe sub fereastra mea
ducând prizonierii acestei lumi la muncă
cât mai departe de ei înşişi undeva
în uzina globală ce pune în mişcare
marea elicie a progresului
care
propulsând planeta în universul iluziei
rupe macină şi spulberă frumuseţea vie a naturii
până o preface în halde de steril
depozitate
în lăuntrul oamenilor...

uneori
câte unul din aceşti condamnaţi
căutând să evadeze
ajunge să împingă
uşa unei biserici

simţind cum odată cu ea
se deschide tainic şi dureros
propria inimă

şi prin rana ei
în Biserică
sufletul lui păşeşte
ca-ntr-un nou trup
tot mai gol mai străveziu

în care lumina poate revărsa
ca dimineaţa altei vieţi
nemărginita ei bucurie
de a fi...