"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

sâmbătă, 23 iunie 2012

parfumul

înainte de a pleca la lucru
mama mă strângea tare în braţe
şi parfumul ei rămânea multă vreme
în hainele mele

ieşeam la joacă
şi orice copil care se apropia de mine
se oprea deodată uimit întrebându-mă
a ce miroşi? e parfumul mamei.
ce bine miroase!...

clipa aceea de uimire binemirositoare
o regăsesc acum în biserică
pe chipul fiecărui om
ce se lasă îmbrăţişat de Hristos
cu  dragostea unei mame

care trebuie să plece la lucru

în inima lui...

luni, 18 iunie 2012

psalmul Ortodoxiei

unii se laudă cu banii lor
alţii cu armele lor
alţii cu civilizaţia lor...

noi
cu Numele Celui
pe care L-au vândut

pentru banii, armele şi
civilizaţia
lor...

mântuire

demonii nu suportă liniştea.

nu le scapi
decât
în măsura
în care
te
linişteşti.

ortodoxia este
smerenie.

iar smerenia
este întoarcerea
la cei care am fost
înainte de primul
nostru
gând...

taci!
şi
lasă liniştea

trăiască....

vindecare

priveşte golul
din tine
până
devine un
punct.

priveşte punctul
până
devine
o
inimă.

bătând
îţi va
deschide
ochii...

durere

Tăcerea.

între două cuvinte.

ca între
doi
tâlhari...

evadarea

de 44
de ani
inima
sapă
o
ieşire
din
timp.

vorbesc muncesc
râd:
acopăr
sunetul
hârleţului.

într-o zi,
doar
o mască
pe nisipul
clepsidrei:

mormântul
morţii
mele...

duminică, 17 iunie 2012

Campionul

cu ochii mei L-am văzut  
omorând moartea
cu mâinile
goale

spărgându-i faţa
şi rupând-o
de şale...

zdrobindu-i mulţimea
de cranii rânjite
cu rănile din palmele
pironite...

şi-njunghiind-o apoi
cu-nţepături nenumărate
cu şişul sângelui
ţâşnind
din coastele sparte...

şi la urmă i-a tras una
de-au crăpat mormintele
şi văzduhul:

doar plecându-şi
fruntea
şi dându-şi
duhul...



joi, 14 iunie 2012

ortodoxia, cu ochii copiilor

De nu veţi fi precum pruncii....



în fiecare duminică
Dumnezeu găteşte pentru noi.

altarul
e bucătăria

naosul,
sala de mese.

stăm în biserică şi
cu fiecare clipă care trece
aromele vieţii veşnice
sunt tot mai puternice

atât de savuroase încât
de poftă
sufletele dau să iasă din trupuri
alungindu-le
ca pe ale sfinţilor din icoane...

tragem mireasma mâncării
adânc în piept
cu inimi tot mai flămânde şi însetate;
foamea şi setea
sunt
rugăciunea noastră...

deodată
ospătarul iese
cu mâncarea şi băutura în mâini
strigându-ne:

luaţi. mâncaţi...
luaţi şi beţi...

atunci dăm năvală cu toţii
împingându-ne unii pe alţii spre altar
cu toată pofta de viaţă
din noi...
.........................................

mâncăm în tăcere.
nu se aud
decât
plescăiturile de plăcere
ale inimilor...

din când în când
cutremurarea unei nepământeşti fericiri
ne străbate pe toţi:

e freamătul nărilor
care ne gustă
bucuria...


miercuri, 13 iunie 2012

taina smereniei

smerit e omul care
nu se aşteaptă să fie iubit

pentru că el nu se aşteaptă
niciodată
să primească
ceva de la viaţă...

căci pentru omul smerit
viaţa însăşi e ceva
atât de copleşitor
încât

nu este uimit
că i se ia
ci
că i s-a dat...

numai cel smerit înţelege
că nici un vis al omului nu e
mai înalt mai vast ori mai adânc
decât viaţa

încetând astfel să încerce să facă ceva cu ea
şi începând să se roage vieţii
să facă ceva cu el...

pentru cel smerit viaţa
nu e niciodată a lui
ci el
este al vieţii...

pentru smerit viaţa
e un dar

şi doar pentru cel mândru,
un drept...

viaţa e darul pe care Dumnezeu l-a dat
tuturor oamenilor
dar numai cel smerit
se bucură de el

căci

cel ce caută smerenia
găseşte
viaţa...

marți, 12 iunie 2012

catehismul flămânzilor

Crucea este o masă întinsă între Cer şi Pământ
la care Cerul şi Pământul sunt chemate
să se sature
de viaţă.

Bucate şi băutură
sunt carnea şi sângele dragostei:

de aceea mâncarea e mereu caldă
şi mireasma cerească a vinului
pururi întreagă...

luni, 11 iunie 2012

moştenirea

au stat pe gânduri dacă
să se întâlnească...
au stat pe gânduri dacă
să se apropie mai mult...
apoi au stat pe gânduri dacă
să se căsătorească:
au stat pe gânduri şi-ncă
acolo sunt...

iar copilul lor e plin
de îndoieli
atât de plin că se clatină
neîncetat:
a început şi el să se întrebe
dacă e femeie sau e bărbat...,
dacă trebuie sau nu să trăiască,
dacă merită să-nfrunţi vre-un necaz
dacă are rost vreodată
să mai fie treaz...

stă pe gânduri cel
ce nu iubeşte
şi nu iubeşte cel
ce n-a fost învăţat s-o facă
de cei ce tot au stat pe gânduri dacă
să fie mamă
sau tată...

marți, 5 iunie 2012

DRAGOSTEA în care CRED


Ca să te naşti, mama ta a trebuit să evadeze din concepţia pornografică asupra sexului, aceea că scopul unic este plăcerea. Apoi, a trebuit să întrerupă anticoncepţionalele. Pe urmă, să reziste propunerii, ispitei şi poate chiar presiunii de a face avort. Într-un cuvânt a trebuit să înfrunte toţi demonii cumplitei dictaturi a confortului.
Iar ca să te naşti sănătos a trebuit să se lase de fumat, de alcool, cafea şi de mai toate „micile plăceri” ale vieţii moderne. Ca să nu te naşti deja programat ca obsedat sexual şi să-ţi începi copilăria căutând "imagini pentru adulţi" pe internet i-a dat o pauză tatălui tău… Una de vre-o 10 luni…
Dacă s-a îmbolnăvit, a trebuit să renunţe la tratamentele ce-o puteau scuti de dureri şi s-o vindece rapid: a suportat durerile, cu mai nimica toată, ca să nu te îmbolnăvească pe tine prin efectele secundare ale medicamentelor. Aş putea continua, dar ştiu că adolescenţii de azi nu au exerciţiul lecturii şi primul lucru care îl fac cu un text e să vadă câte pagini are…
Acesta e unul, pe cât de scurt, pe atât de important. De la avort şi până la euthanasie, conţinând toate ideologiile, substanţele şi activităţile nocive, se întinde ceea ce azi poartă numele de CULTURA MORŢII. Această cultură este acum cultura dominantă a lumii. Ei îi aparţin toate cele ce îmbolnăvesc şi ucid, de la mâncare fast food şi până la droguri.
CA SĂ TE NAŞTI MAMA TA A TREBUIT SĂ DEZERTEZE DIN ACEASTĂ CULTURĂ şi chiar S-O ÎNFRUNTE. Chiar şi azi sănătatea ta depinde de efortul ei de a înfrunta, zilnic, înlesnirile fatale ale acestei culturi în materie de hrană şi educaţie. Conform acestei culturi, mama ta ar fi trebuit să te avorteze…. Iar, dacă ai scăpat de avort, să te îndoape cu chimicale până înnebuneşti şi te sinucizi …ori ajungi o „ legumă” pe un pat de spital căreia CULTURA MORŢII îi oferă, cu mărinimie, dreptul la euthanasiere…
De ce îţi scriu toate aceste lucruri pe care, în mare, le ştii de pe cine ştie ce "fabrică-de-aburi" tip National Geografic sau Discovery? Îţi scriu aceste rânduri pentru că ţin la tine, sunt fratele tău mai mare şi mai trecut prin viaţă. Ca adolescent care îşi ţine iubita de mână sau în braţe eşti în aceeaşi situaţie cu mama ta gravidă ( aşa cum orice mamă îşi poartă copilul în pântece, aşa orice îndrăgostit îşi poartă iubita în inimă): dacă îţi începi viaţa sexuală acum, la vârsta asta, îţi împingi iubita în braţele CULTURII MORŢII. Pentru că foarte direct şi practic vorbind dacă vă începeţi viaţa sexuală trebuie să vă feriţi de a avea copiii, iar toate mijloacele de a o face ţin de CULTURA MORŢII, doar aceasta le oferă, ajungeţi clienţii ei şi, prin ea, clienţii spitalelor, ospiciilor şi ai cimitirelor. Chiar dacă, folosind mijloace de contracepţie, nu veţi ajunge la crima de avort, vă veţi ucide, cu siguranţă sufletele şi relaţia voastră, în scurtă vreme va muri şi ea, lăsând în urmă două păpuşi care nu vor mai putea iubi, ci doar vor mima iubirea făcând sex cu tot mai multă disperare…. Până când, cu sufletele reci şi trupurile secătuite, inevitabil, vă veţi despărţi...
Orice adult onest, în care a mai rămas o urmă de sinceritate şi sensibilitate, va recunoaşte că frica de a concepe este fisura psihologică ce, cu timpul, distruge iubirea celor doi; pentru că omul nu e numai trup sau numai suflet, ci o îmbinare desăvârşită a sufletului cu trupul. Aşa de strânsă că orice se petrece în trup se răsfrânge asupra sufletului şi invers. O manifestare fizică nefirească precum contracepţia dezechilibrează psihic: şi sufletele bolnave nu pot iubi. Chiar dacă în aventura voastră erotică aţi avea şansa, una la un milion, de a nu ajunge la crima de avort sau la boli cu transmitere sexuală, cu siguranţă veţi contracta cumplita boală cu transmitere sentimentală care se numeşte NEPUTINŢA DE A IUBI sau ÎMPIETRIREA INIMII. Iar inima este organul cu care se simte, se pipăie şi se gustă viaţa….
Deci, ce vei face? Vei proceda ca mama ta ? Sau ca duşmanii tăi, cei care nu vroiau să te naşti? Dragostea adevărată, cea pe care o cred dragoste şi nu un înlocuitor sau travesti, procedează ca mama ta: înfruntă „moda”, confortul, cultura morţii, pentru ca cel iubit să rămână în viaţă, sănătos, apt, fizic şi emoţional, de a se lupta pentru împlinirea iubirii lui.
Abstinenţa până la căsătorie rămâne singurul mod în care poţi face asta. Pentru abstinent oferta CULTURII MORŢII este inutilă. Iar perioada de abstinenţă este cea în care inima „ cucereşte” sexul, dragoste învinge şi supune dorinţa. Este timpul necesar ca dragostea să crească în om până la momentul în care omul poate iubi cu toată fiinţa lui, nu numai cu o parte a ei… Abia atunci îşi poate asuma fără frică fiinţa celuilalt. Şi va fi capabil să-şi întemeieze o familie şi să nască, la rândul său, copii, fără a-i naşte fricii şi culturii morţii, ci vieţii şi curajului de a iubi cu adevărat…
Atunci îţi vei aminti de mama ta cu o înţelegere care te va face să plângi mult, recunoscător…Pentru că ţi-a dat de două ori viaţă: o dată iubindu-te şi a doua oară învăţându-te să iubeşti... 
Iar la sfârşitul trecerii tale pe pământ nu-ţi va fi ruşine s-o întâlneşti…
Acolo unde merg cei care au iubit şi au făcut-o până la capăt….