"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

marți, 20 decembrie 2016

Craciunul canibalilor

Ce ai cu noi Iisuse Nazarinene?(LUCA 4,34)

S-au dus vremurile acelea, cand demonii rosteau infricosati aceste cuvinte...
Acum, nu demonii, ci crestinii le spun. 
Botezati si apoi, imediat infiati de o cultura antihristica, crestinii contemporani se simt mereu stramtorati si agasati de Iisus Hristos. Toate sunt bune in crestinism, dar fara El. Bun este Craciunul, bune colindele si serbarile, bune mesele si darurile, bune pomenile si vizitele la orfelinate... Privind la tot ce face el de Craciun, crestinul contemporan, ca si Ziditorul lumii altadata, isi poate spune in sine: Si privind la toate cate le-am facut de Craciun, le socotesc bune foarte....
Numai Iisus de n-ar veni. Caci El are nefericitul obicei de a da la o parte staniolul de pe viata noastra, folia de aluminiu in care curvia se pastreaza calda ca iubirea....Si, mai ales, are catastrofalul obicei, de a scoate demonii. Iar, fara demoni, petrecerile de Craciun isi pierd tot farmecul, antrenul, stralucirea. S-ar stinge ca un fum toata fugareala prin supermarketuri din ajun. Toata turma asta de porci care se pravaleste in iad pe panta consumismului, ar redeveni oameni care, de bucuria de a se intalni, ar uita de listele interminabile din buzunare. Ar inlocui listele de cumparaturi, cu pomelnicile. Ar imputina felurile de mancare de pe mese si ar inmulti invitatii din inimile lor. Cu Iisus, stai cu un pahar de vin toata noaptea, caci oamenii nu se mai satura sa se priveasca si sa isi vorbeasca, in pacea pe care prezenta lui Iisus o face dulce si nesfarsita... Caci Iisus nu inmulteste vinul, ci dragostea. Si acolo unde oamenii se imbata de dragoste, nu mai e nevoie de mult vin....
Deci: Ce ai cu noi Iisuse Nazarinene? Ai venit ca sa scoti demonii si sa ne strici petrecerea? Nu stii ca Te-am vandut pentru "masa de Craciun" de fiecare zi, pe "drepturile omului" si pe pacea pe care ne-o garanteaza toleranta noastra fata de pacat si lepadarea de sfintii inchisorilor?
Pe mesele crestinilor din Europa nu e carne de porc si vin, ci carnea si sangele crestinilor din Siria si Africa, China si America. Sangele si carnea celor care prefera sa faca Craciunul cu Iisus, nu cu asasinii Lui si ai crestinilor....
Iar dupa rezultatul alegerilor din Romania, as spune ca singura libertate care i-a ramas, fara Iisus, poporului roman, e aceea de alege mereu intre dracii batrani, cunoscuti, si altii noi, mai tineri e drept, dar si mult mai infricosatori...

Un comentariu:

livica spunea...

Sfantul Paisie Aghioritul se mahnea pentru ca…
“oamenii au pierdut simtamantul pocaintei. Pacatuiesc si nu-i mustra constiinta. Dar in sinea noastra este nevoie de nesfarsita lucrare. Precum o sculptura nu o poate desavarsi cineva nici intr-o viata intreaga daca lucreaza cu lupa, tot astfel nici pocainta nu se termina niciodata. Daca omul nu incepe sa lucreze in sinea sa, atunci ii va gasi diavolul de lucru, adica sa se preocupe de ceilalti. Sa ne sarguim sa dobandim sensibilitate duhovniceasca. Crestinul trebuie sa vada ce patimi are inlauntrul sau si sa se pocaiasca pentru ele, iar nu sa le uite. Europenii isi inabusa constiinta si dupa aceea traiesc intr-o stare in care nu au nimic duhovnicesc, dar nici nu se simt bine sufleteste. Atunci cand se intampla ceva, nu trebuie sa ne mahnim, ci sa ne corectam pe noi insine. Eu, de fiecare data cand vedeam la mine vreo neputinta, ma bucuram, deoarece se descoperea rana pe care trebuia sa o tamaduiesc. Cineva sparge un pahar si rade. Nu este atat de mare greseala pe cat faptul de a nu o recunoaste.