"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

sâmbătă, 24 decembrie 2016

Ce cuvânt!

"Dar chiar dacă n-avem osteneli, întotdeauna putem simţi străpungere în gândirea noastră, întotdeauna ne putem aduce aminte de păcatele noastre, ne putem socoti nimic în faţa lui Dumnezeu, putem fi blânzi şi paşnici faţă de semeni, putem cinsti pe toată lumea, putem fi adunaţi în noi înşine, putem rade sau bârfi arareori, putem avea o vorbă bună pentru toţi, putem mulţumi în inima noastră în mijlocul încercărilor, putem păstra o tăcere înţeleaptă şi mădularele bine rânduite, şi ne putem aduce aminte că, orice s-ar întâmpla, suntem muritori şi într-o zi va trebui să lăsăm această lume. Toate acestea nu cer neapărat osteneala trupească, ci sunt o podoabă a gândirii. Dar cine e nepăsător chiar faţă de cele care în el însuşi nu ţin de osteneala trupească, care nu cer chinuirea şi vigoarea trupului, ci pot fi dobândite şi în neputinţa, acela s-a predat nepăsării gândirii şi va fi pe drept cuvânt mustrat de Dumnezeu. 
Căci Dumnezeu n-are nevoie de o făptuire mare, cât de o dorinţă nobilă. Dumnezeu n-alege un suflet virtuos plecând de la faptele lui, ci de la dorinţa lui nobilă îndreptată spre El şi de la o inimă plină de zdrobire. (...) Dumnezeu se uita mai degrabă la dorinţa voinţei, să vadă în ce anume îşi găseşte aceasta plăcerea. Aşa că dorinţa unui suflet îi este de ajuns chiar şi fără fapte... Când da legi, Domnul pare să cerceteze mai riguros dorinţa sufletului decât faptele lui."

Sfântul Isaac Sirul

2 comentarii:

ROF spunea...

Ce cuvant care, in plus, vine de la Sfantul Isaac Sirul...

Imi pare foarte bun mai ales pentru cei care ii judeca pe altii dupa faptele pe care le fac, si aici ma gandesc la faptele bune! Pentru ca adeseori se intampla sa numim crestin bun pe cel care se arata in exterior cu fapte, pe cel ce duce ajutoare in colo si in coace, doneaza, sponsorizeaza si, in acelasi timp, punandu-l dedesubtul stivei de valori pe cel care nu ne pare asemenea aceluia. Iar cel ce vine cu un cuvant bun, curat si adevarat ni se pare moralizator si il bagam sub presul gandirii noastre. Asa ne trezim judecatori, in locul lui Dumnezeu, impartind lumea in buni si rai, uitand ca adancul inimii omului numai Dumnezeu o poate cunoaste.

ovidiu spunea...

Iata bunatatea Dumnezeiasca! ! Iata iubirea vesnica! Iata grija Creatorului fata de creatie! Iata mila nesfarsita a Tatalui fata de copiii Sai! Iata Desavarsirea si plinatatea Vietii! Iata ! Doamne, cat te iubesc!