"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

miercuri, 16 noiembrie 2016

Patriotismul ca Evanghelie trăită în România

Un comentariu:

Anonim spunea...

Da! Se pare că, a fi român nu se poate despărți de a fi ortodox. Cum frumos spunea cineva, cu toți suntem chemați spre sfințenie, dar cu precădere românului i s-a făcut acest dar. Românul, crestinul: un om cu un picior pe pământ și cu unul în veșnicie. Nu așa erau ai noștri bunici, țărani simpli? Alte popoare au alte daruri: unii poate sunt foarte exacti, pragmatici, cum e la germani. Alții în alt fel... Poate de aceea suferim atât. Ne-am îndreptat atenția către occident, crezând ca ce vine de acolo e mai bun. E adevărat, cum am zis, și ei au darurile lor de la Dumnezeu, dar și noi le avem pe ale noastre. Cred că acest popor își va reveni, atunci când ne vom regăsi adevarata chemare. Cred că românismul și patriotismul sunt strâns legate de trăirea ortodoxă adâncă.
Precizez: nu e vorba de naționalismul ce duce la respingerea altor narii. E vorba de ceea ce a ținut aceasta țară în ciuda tuturor războaielor prin care a trecut: și anume, ortodoxia. E vorba de înrudirea românului cu veșnicia,d orul sau de veșnicie, pe care îl putem observa studiind istoria, literatura acestui popor. "Veșnicia s-a născut la sat" :)
Asta e părerea mea...