"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

vineri, 4 noiembrie 2016

înțărcarea

am ajuns să mă bucur mai mult
de foame decât de mâncare
de sete decât de apă...

mi le dădea moartea
ca să stau cuminte
în brațele ei....

10 comentarii:

Anonim spunea...

Cum ramane atunci cu "painea noastra cea de toate zilele"

Anonim spunea...

Mă regăsesc in această poezie.Asa este.

Ramona spunea...

Nu ar fi fost mai clar așa?
Și mai onest poate? Căci dacă e după mintea, inima și conștiința fiecăruia există mai multe șanse ca superficialitatea să se autoexcludă.
Doamne ajută!

https://corneliuberari.wordpress.com/2016/11/12/un-test-doua-drumuri-istorice-si-trei-optiuni-pentru-viitorii-parlamentari/

Marius Iordăchioaia spunea...


Am citit articolul, Ramona...
Se pare ca nu m-am facut inteles: pe mine nu ma intereseaza POLITICA, ci SUFLETUL POLITIC.
N-am intrat in politica pentru politica, nici pentru alegerile din acest an, ci pentru reintregirea trairii ortodoxe cu acele "provincii" ale credintei si iubirii crestine care ne-au fost interzise de comunism. Si continua sa ne fie interzise de falsa democratie. Iar, faptul cel mai trist: ni le interzicem singuri, de frica sau din inertie istorica...
Neimplicarea Bisericii in politica duce nu numai la defrisarea padurilor si la vinderea pamantului, ci la defrisarea si vinderea tuturor valorilor vitale pe care Biserica le inspira, sustine si desavarseste: patriotismul, demnitatea persoanei,identitatea spirituala si culturala, etc.
M-a durut chestia cu "mai onest"...

Ramona spunea...

Obișnuită cu o arătare și o deschidere practicată fără ocolișuri în scrierile de pe acest blog, am avut aceeași așteptare în prima întâlnire față către față.

Am trăit dureros lipsa asumării directe a ceea ce ați hotărât să faceți și slalomurile întreprinse care nu înțelegeam ce rol au: susținerea mai voalată a unui om, a unei opțiuni politice? Pregătirea terenului de receptare pentru o astfel de implicare?

Eu abia acum mi-am dat seama, după acest mesaj al dumneavoastră, în urma căruia am dat o căutare si am văzut listele candidaților de Piatra Neamț. Și nu reușesc să pun în același cadru omul de pe blog, la care aveam așteptarea să spună deschis care este drumul pe care se află acum, în aceste timpuri și cel care nu a făcut asta. Mă derutează cu atât mai mult cu cât tot ceea ce aveți în spate, construit în ani de zile în lucrul cu dumneavoastră și arătat și nouă cititorilor, ar fi dus discuția, fără alte explicații și argumentări, exact în miezul ei. Și lucrurile pentru mine ar fi fost clare și coerente în această situație tocmai fiindcă ați fost clar și coerent, așa cum v-am receptat pe acest blog, iar drumul urmat nu ar fi fost nimic altceva decât o consecință firească a celui care l-a citit pe Ioan Ianolide cu seriozitate și conștiință de neam.

Îmi cer iertare pentru "mai onest". Tot de la durere mi-a scăpat, poate mai curând în loc de "mai direct/deschis". Înălțimea a ceea ce trăiți și scrieți ridică foarte mult așteptările în ceea ce vă privește și ca om din Biserică implicat în politică. Nu văd nici o incompatibilitate sufletească între cele două, ci un drum greu, accentuat de backgroundul omului așa cum l-ați arătat și l-am simțit până acum. Care om, clarifică imediat prin persoana sa "apele discuției". Pentru mine personal ar fi fost cu mai mult folos să ne îndreptăm direct spre-acolo decât să ne învârtim pe lângă argumente de care nu mai aveți nevoie sau oameni în jurul cărora apele au fost ceva mai tulburi, măcar printr-o lipsă de sinceritate totală.
Am spus, la anumiți oameni așteptările sunt foarte mari, duse acolo de ei înșiși... Iar pentru mine, un Sorin Dumitrescu nu are ce vă adăuga(nu pentru că nu are ce, ci pentru că nu este nevoie), pe când la alții alăturarea le poate scădea.

Noi, cei de pe margini, să alegem cu cap și inimă, dar să și începem să spălăm WC-urile, zilnic și temeinic. Măcar acesta să fie modul de a fi înăuntrul și înafara Bisericii. Altfel ne îmbătăm cu apă rece sau, cum spunea "cineva" mai frumos, o să adormim în zgomotul mașinii pe care o credem în mișcare când ea se află de fapt pe butuci.

Să nu fie!

Marius Iordăchioaia spunea...

draga Ramona,
1.nu se face campanie electorala in spatiul liturgic. Si asa nu consider tocmai nimerita organizarea conferintelor in biserici.
2.motivul candidaturii mele este pur birocratic: nu aveam cu cine umple listele si trebuia sa o facem repede. Nu aveam cu cine umple listele din doua simple motive: fratii si surorile din Biserica, singurii cu care am tinut sa facem aceasta treaba, s-au aratat foarte(ca sa ma exprin eufemistic) retinuti... Si cu deplina sinceritate iti spun ca nu-i judec, pentru ca eu insumi am trecut ,la inceput, prin mari framantari sufletesti in legatura cu acest proiect...
3. ce am facut la Iasi a fost exact ceea ce am dorit sa fac: sa abordez ”ideologic” aceasta descoperire existentiala: implicarea in sfera politicii ca si traire/virtute crestina PROFUNDA. Pentru ca implicarea in politica a facut brusc si neasteptat de reala Evanghelia(de aceea am si postat citatul din I.G. Ogoranu)
Cu pretuire in Hristos,
M.I.

Ramona spunea...

Ce ironie modul în care ne-a fost modificat și limbajul iar asumarea poartă stigmatul campaniei electorale...

Doamne să ne lumineze pe toți!

Anonim spunea...

Mie nu mi se pare că s-a schimbat limbajul. Eu cred că domnul Marius este același, doar că acum nu ne mai place din cauza că s-a implicat în ceva care "nu dă bine", fiind și om de bază în biserică, cu așteptări. Eu zic mai bine să ne mutăm așteptările în proiectul în care s-a implicat și să îi acordăm tot sprijinul, așa cum a făcut-o și dumnealui până acum pentru noi. Eu mă bucur că există șansa să avem și noi de unde alege, cunoscând persoana domnului Marius. În sfârșit merg la vot cu încrederea că nu voi da greș, indiferent de cine iese. Cu noi este Dumnezeu! Iertați-mă, doamna Ramona. Răspunsul meu a fost din dragoste și pentru domnul Marius și pentru dumneavoastră, nu doar pentru a vă contrazice. Ioana

Ramona spunea...

Acum două zile discutam cu o doamnă profesoară foarte bine intenționată despre cum se ratează lecțiile vii în cadrul școlii. Vorbeam de cazul concret al lui Adrian Rugină, cel care a ales să salveze vieți la Colectiv cu prețul vieții sale.
Eu am vorbit copiilor de la școală cu care eram în contact atunci și am văzut cât erau de transformați și pătrunși la gândul că cineva poate să își dea viața pentru semenii săi. Cu atât mai mult cu cât era și un caz concret, de lângă ei, mediatizat intens.

Răspunsul primit de la interlocutoarea mea m-a năucit! Da, ar fi foarte frumoasă o oră la toate clasele despre curaj, asumare, dăruire, sacrificiu, jertfă, cu exemplu concret Adrian Rugină dar...doamna director din școala dumneaei nu ar fi de acord fiindcă ar considera că aceasta înseamnă că fac politică din cauza problematicii conexe(avize date sub o anumită conducere, intervenție slabă a forțelor de salvare sub un anumit guvern, etc..)

Iată o dată în plus condiționarea la treabă în slujba modificării nu doar a limbajului ci a minții efectiv care nu vrea să vadă altceva. Cu efecte pe care le culegem și le vom tot simți pe viitor.

Deși consideram dialogul închis pe subiectul din acest punct de pe acest blog, am ales să scriu cele de mai sus pentru a lămuri că în nici un caz nu este vorba de contrazicere ci de împreună dumirire, de care avem voie să facem uz în virtutea libertății cu care am fost dăruiți. Și pe care eu am ales să o pun în slujba sincerității, așa acum am înțeles-o eu în viața mea până acum, pe aspecte care sunt mai concrete decât par. Si poate de aceea mai sensibile...

Domnul să ne lămurească întrebările, să ne înmulțească înțelegerile cele cu rost și dragostea!

Anonim spunea...

Doamna Ramona, iertați-mă că insist. Faptul că un om a ales să fie un pic mai discret nu înseamnă că ascunde acel lucru. Doar că sunt unii oameni care se smintesc si atunci e bine, înainte de a le spune lucrul respectiv să îi pregătești cu un text bisericesc, cu o rugăciune etc. Lucrurile acestea fiind spuse, haideți să ne unim cu toții în aceeași luptă, nu unii împotriva altora, și facă-se voia Domnului! Ioana