"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

sâmbătă, 4 iunie 2016

emigrantul

acum câţiva ani
am făcut o cerere de azil politic
în Împărăţia Cerurilor...

mi s-a dat o broşură cu
demersurile pe care trebuie să
le intreprind pentru a fi acceptat,
se numeşte Evanghelie;

a trebuit mai întâi să vând tot ce aveam
şi să-mi cumpăr
de la săraci
un bilet...
apoi
să merg zilnic la ambasada
care se numeşte biserică
şi să răspund la
interviuri...

duminica
iau masa cu ambasadorul
şi ceilalţi oameni care se află
în aceeaşi situaţie cu mine...

în fiecare seară
pentru că nu mai am unde să-mi plec capul
cobor în inima mea
până la marginea lumii
şi privesc în zare până
îmi dau lacrimile...

după o vreme
după felul tot mai vag
în care percep lumea
mi-am dat seama
că aşteptarea de fapt
e o călătorie făcută
cu discreţie divină

că inima mea nu e un peron ci
un tren
şi că drumul spre Împărăţie nu
se măsoară în kilometri sau zile
ci
în lacrimi...


2 comentarii:

Anonim spunea...

Citind aceste versuri, am mers si eu cu trenul inimii dvs. Si am fost bucuros ca au sarit stropi de lacrimi si pe inima mea

Anonim spunea...

ci
in tăcere
nici aceasta
nici Aceea
ci Taină