"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

sâmbătă, 9 aprilie 2016

romanță de primăvară

a înflorit cireșul dintre pubele
și florile lui albe cad
peste gunoi....
parcă-i Iisus Hristos, iubito,
răstignit
pe muntele minciunilor din noi...

acum sunt încă flori cireșele iubirii
ce vor cădea și ele-n paturi
de spitale
ce-s azi bucătării de inocenți
serviți
la mesele minciunii oficiale....

ca niște fructe înlemnite-n muguri
și ca o frunză ce refuză toamna
stă neamul nenăscut în
carnea noastră
tot așteptând, înfrigurat,
să plece moartea
tot așteptând, plângând,
să vină Mama....

da, inimile noastre, draga mea
sunt pubele și-n ele-am aruncat,
iubirea dulce
care te-a făcut femeie
iubirea tare
care m-a făcut bărbat....

dar primăvara, iată, s-a întors
cu floarea ei albită de durere....
în groapa de gunoi
a vieții noastre
ninge din nou din ramurile Crucii
și dragostea miroase iar
a înviere....

3 comentarii:

Daniel spunea...

Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?

Lucian-Octavian Anghel spunea...

"Dar care crestin-ortodox adevarat din ziua de astazi nu este putin „nebun”? Nu ne potrivim dupa calapoadele lumii; iar daca ne potrivim, în lumea de astazi, atunci nu sîntem crestini seriosi. Adevaratul crestin de astazi nu se poate simti la el acasa în lume; nu se poata sa nu se simta el însusi si sa nu fie privit de ceilalti drept putin „nebun”. De aceea, sa nu ne temem ca am putea fi considerati putin „nebuni” de restul lumii si sa practicam în continuare iubirea si iertarea crestine, pe care lumea nu le va întelege niciodata, dar dupa care, în adîncul sufletului ei, tînjeste, ba chiar plînge.

Scopul meu nu este sa va înspaimînt, ci sa va atrag atentia la ce se petrece în jurul nostru. Cu adevarat ca este chiar mai tîrziu decît credeam cu totii: Apocalipsa se întîmpla chiar acum. Si cît este de trist sa vezi crestini, mai ales tineri ortodocsi, peste capetele carora pluteste amenintator aceasta tragedie incalculabila si care cred ca pot duce mai departe ceea ce ei numesc „o viata normala” în aceste vremuri cumplite, facîndu-se parte integranta din capriciile acestei generatii stupide, care se auto-divinizeaza, absolut inconstienta de faptul ca paradisul nebunilor în care traim este pe cale sa se prabuseasca, absolut nepregatita pentru vremurile de disperare spre care ne îndreptam." (Cuviosul Parinte Serafim Rose)

Crengu spunea...

Ma infior de fiecare data cand va citesc versurile! Mare este Dumnezeu!