"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

sâmbătă, 30 ianuarie 2016

în loc

am cerut lacrimi și nu mi s-au dat
în schimb
mi s-a arătat un loc
în adâncul inimii
unde

în fiecare seară Dumnezeu
vine să plângă....

8 comentarii:

ovidiu spunea...

"Bine ii este ca să rămână omul acolo...lacrimile lui Hristos au topit toată inima, au ars toate patimile si au unit-o cu veșnicia!

Anonim spunea...

Desi nu are poate legatura cu pozia, iertati, am gasit asta...

https://www.rt.com/uk/330841-genetically-modified-human-embryos/

Ioana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Ioana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Lucian-Octavian Anghel spunea...

Lemnul

Retează-mi, Doamne, trunchiul și fă-mă liber de rădăcinile-mi adânc înfipte în pământul lumii...
Dreapta Ta m-a sădit spre rostul cel mare; ca odinioară prin mâna lui Lot ai făcut.
Cu osârdie mă du acum Preaînalte spre cioplire.
Rămâie din mine, prin lovituri de topoare, doar rostul cel mare, pentru care m-ai și sădit.
Nimic mai cumplit, ca uscăciunea-mi de lemn fără viață, să nu-l vreau cioplit.
Așa, rogu-Te Doamne, să mă arăți gătit...

Preasfântul Tău sânge și a Ta sudoare de lemnul cel mort le-ai lipit.

Singura mea simțire e că mă urci, ducându-mă povară pe umeri...
Nu simt, nu grăiesc, nu cânt, nu mă fac mai ușor spre vârf, ci mai greu...
Ridică-Te Doamne al meu !...
Ridică-mă apoi, pe umeri să-Ți apăs...
Atât de aproape suntem de Sus...
E Locul Căpățânii !...

Sunt lemn, Stăpâne... n-am glas ca ruga să-mi revărs...
Dar stau încremenit pe jos, în colbul lumii...
Ce văd ?! Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu !

Te dai pe Sine-n trupul gol
prin mâini vrăjmașe și prin cuie
și simt Viața cum se suie
prin fibra sufletului meu!...

Puteri ce zguduiți stihirea
vedeți minunea asta mare,
că printr-un lemn ce viață n-are
ne-a dat Hristosul Învierea !

Fă, Doamne, și din lemnul meu
o Cruce de-nviere
cioplind cu totul ce e rău și ce e-n plus la rostul meu,
măcar așa s-ajut a Ta suire...

Că trupul Tău nu piere!

Rămân viind pe brațele-Ți întinse
și văd în jur desișuri necuprinse:
sunt codri-ntregi de cruci cât văd în zare
și Trupul Tău Preasfânt e-ntins pe fiecare !...

Lucian-Octavian Anghel spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Lucian-Octavian Anghel spunea...

Pustiul civilizat

Acum fiarele s-au emancipat:

au fost învățate din pruncie progresul-
mecanic, sistematic, procedural-
și de aceea își urmează instinctul
precum fiarele din care cred că se trag.

Aici sălbăticia se îmbracă în trend
și fiarele se mușcă cu cravate la gât;
când prada se poticnește, viermuind,
aceasta este sfâșiată numaidecât.

Atunci abia prada începe, plângând,
să descopere că are un suflet,
iar omul de care auzise oarecând
se simte pe sine cu primul scâncet.

Iar eu, eu când vorbesc și nu tac,
se-aud în văzduh numai răgete,
de-aceea de-acum tot ce fac
e să plâng la Hristos să mă vindece.

Și scriu... fac rapoarte din temnița minții
către cei ce-au rămas în pustiul necivilizat,
ca nu cumva să primesc și temnița inimii
înainte ca Biserica să mă fi vindecat.

Alex spunea...

Există acea categorie de suflete pe care Dumnezeu le-a lăsat firave ca pe o floare. Acele suflete sfioase cărora le e frică să ȋṣi deschidă petalele chiar ṣi atunci când, pe cerul senin, există un singur nor. Aceste suflete sunt mereu chinuite, bobocei a căror rană e atât de adâncă, ȋncât numai dragostea lui Hristos ȋi poate mângâia cu adevărat. Orice altă bucurie devine, mai apoi, durere... Aceste suflete, aṣadar, vor tânji mereu după Dragoste, precum pruncul după laptele mamei. Şi dacă pruncul nu ȋncetează a plânge până ce mama, uitând de toate, se va apleca asupra lui ṣi ȋl va lua ȋn brațe, asa ṣi aceṣti nefericiți nu ȋṣi vor găsi pacea decât ȋn brațele lui Hristos, sprijinându-ṣi capul de pieptul Său...