"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

vineri, 6 noiembrie 2015

de ce nu-mi place să fiu numit poet

pentru că
mi-e imposibil să recunosc
  -  printre oamenii credincioși
inteligenți și buni între care trăiesc  -  
că eu sunt de fapt
doar un
nenorocit de dependent...

că fiecare cuvânt care mi-e spus
că fiecare carte sau mână ce mi-e întinsă

  -  precum alcoolicul ce caută prin tomberoane
un rest de băutură în sticlele aruncate  - 
le scutur toate în lăuntrul meu ca un nebun 
căutând disperat
o picătură de
milă...

căci fără milă
mi se face rău 
de toate ideile
și viețile posibile...

pentru că mi-e imposibil să recunosc
marea fățărnicie a existenței mele
că nu sunt nici creștin nici poet adevărat ci doar
un nenorocit de dependent 

că fiecare rugăciune pe care o spun
și fiecare poezie pe care o scriu
nu-s decât o mână tremurătoare de cuvinte
cu care 
un om orgolios și mândru cerșește 
cât mai elegant cu putință

o picătură de milă....


2 comentarii:

ROF spunea...

Si eu tocmai am ispravit de plans
tot stand cu mana inimii intinsa
cersind la cate-un trecator
cuvinte din lumina.

Se spune ca in vremuri de apoi
foamete fi-va cum n-a mai fost vre-o data
si painea mea-i nemestecata si ieri, si azi...

si Dumnezeu stie cat pe pamant va fi asa
pana ce fii Lui cu-adevarat ne vom chema
dand noi, la toti, cate ceva
si fara a ne mai uita
in sacul nostru...

"Nimeni care pune mâna pe plug
şi se uită îndărăt
nu este potrivit
pentru
împărăţia lui Dumnezeu"(Luca 9, 62)

....................

Asa am fosti ziditi de Dumnezeu sa fim cu totii dependenti de mila, ca din cersetori sa ajungem fii ai Celui Milostiv. Daca nu vom ajunge sa tanjim dupa mila nu vom sti nici sa miluim si nu vom cunoaste putinta de a deveni asemenea Tatălui nostru Celui din ceruri, Care "face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi".

"Cereti si vi se va da".

ovidiu spunea...

Cred ca omului nu ii trebuie nimic decat căinţă. Doar in cainta toti devenim una: o simţire, un duh, o inimă...cea a lui Hristos. Ce problemă oare nu ar putea rezolva Hristos dacă ar veni omul in căinţă la El? Acesta e adevărul: suntem nimic, căci din nimic Dumnezeu a creat totul. Iertare.