"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

marți, 20 octombrie 2015

quo vadis, ortodoxia?

prea multe
tot mai multe voci ale Bisericii
vorbesc despre nădejde
turnând plumb în inimi
vorbesc despre lumină
cu fețele întunecate
vorbesc despre iubire
scrâșnind și cu pumnii strânși....

tot mai multe voci ale Bisericii
vorbind despre Părinții Pustiei
nu fac decât să dea credinței
gustul nisipului...

pe zi ce trece suntem
tot mai puțin
o lumină în întuneric
și
tot mai mult
o reclamă luminoasă
a
întunericului....

pentru că un creștin
își pierde optimismul
doar dacă
și-a pierdut
credința...



Un comentariu:

ROF spunea...

De curand m-am uitat la niste fresce cu martiriul sfintilor si, mai apoi, venind cu gandul in zilele noastre mi s-a parut o diferenta enorma, vazand ca Ortodoxia ajunge astazi sa se traiasca mai mult elitist, cu maniere. Ortodoxul nostru poate sa alerge la Locurile Sfinte, sa se duca la conferinte, sa faca nu stiu ce pelerinaje si sa-si intinda mintea pana la cele mai inalte intelesuri teologice. Sa fie clar, nu condamn toate aceste manifestari, dar la ce foloseste daca omul pe aproapele sau nu-l mai vede, nu-i deschide usa, nu-i intinde o mana calda, nu-i spune un cuvant de mangaiere? Oare nu stim ca credinta fara fapte e moarta? Ce intreaba Dumnezeu la Judecata de Apoi: "Ai fost la conferinta? Ai fost in pelerinaj? Ai citit cartea cutare? Te-ai uitat pe internet?..." sau "flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine"?

Insa acesta este mersul lumii moderne: ai voie sa crezi, esti liber, DAR sa nu-ti manifesti in mod viu credinta! Si asta o spun si dintr-o mare experienta in Occident.

Parintele Iustin Parvu fiind intrebat o data ce cuvant ar avea pentru intelectuali, a spus ca le-ar face bine sa se duca sa munceasca la vaci. Si asta nu pentru a-i injosi, ci pentru a le oferi o cale vindecatoare, smerita, care lasa loc harului lui Dumnezeu nu pareri propri despre sine. Altfel omul ajunge sa creada ca numai el este aproape de Dumnezeu, iar restul pot sa stea la ceva metri distanta, ca nu ajung la masura lui.

Sistemul piramidal dupa care functioneaza lumea a intrat insa, destul de mult si in Ortodoxie, fiind confundat cu ierarhia. Ierarhia este sfanta, caci asa a lasat-o Dumnezeu, dar organizarea piramidala apartine lumii acesteia si stapanitorului ei. Parintele Sofronie vorbeste despre faptul ca Hristos a inversat toata piramida aceasta, al carei varf este insusi Hristos, Care S-a smerit atat de mult, coborand pana in cele mai de jos ale lumii noastre. Pe El se sprijina toata omenirea, si cel care se apropie mai mult de Hristos suporta din ce in ce mai mult greutatea celor mai mici decat el, si nu este deasupra lor, sustinut de ei, asa cum se intampla in lume. Insa omul a uitat ca pe masura ce se apropie mai mult de Hristos primeste si o putere mai mare de la El pentru a purta toate.

Fara sa constientizeze probabil prea mult, ortodoxul nostru de astazi, se insoteste cu Hristos ca sa faca El toata treaba. "Doamne, da-mi", "Doamne, fa-mi", "Doamne, miluieste pe cutare",... Eu ma rog, Tu executa - iertati-mi termenul daca este prea dur, insa asa omul tot pe sine se are in centru. Ori, cumva este la schimb: eu am miluit pe cutare, acuma e randul Tau, Doamne, sa faci ceea ce-ti cer. Omul este constient ca este liber, dar adeseori uita ca Dumnezeu este Persoana si El este liber. Oare s-a gandit cineva ca poate sa incalce libertatea lui Dumnezeu? Mult mai des cred ca spunem: "faca-se voia Ta dupa voia mea" si de prea putin ori: "fie voia mea dupa voia Ta", "fie mie dupa cuvantul Tau".

Si asa, "quo vadis Ortodoxia?"