"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

marți, 15 septembrie 2015

PUNEȚI CRUCE VIOLENȚEI ÎN ȘCOLI!

Fericiți făcătorii de pace....

Ieri a fost începutul anului școlar.
La festivitatea de inaugurare, doamna directoare a vorbit despre o Europă în criză morală. Le-a mai spus elevilor că nu contează doar profesia pentru care se vor pregăti, ci și ce fel de persoane vor fi, cum vor relaționa și ce valori morale vor cultiva și promova.
Un căpitan de poliție a vorbit despre violența în școli. După cum a făcut-o treaba stă destul de prost...
O doamnă de religie mi-a vorbit despre promovarea deschisă a bestilității prin cultura media pentru copii. Chiar fiul dânsei a fost victima bullying-ului și fără o intervenție fermă fenomenul nu s-a oprit. Deși cei care îi agresau copilul îi sunt elevi și, paradoxal, țin foarte mult la doamna lor de religie.
Și eu am fost violent când făceam karate și urmăream toată ziua filme cu bătăi. Abia așteptam să-mi testez la școală noile tehnici. Iar pentru asta trebuia să am un motiv, să provoc premizele unui conflict prin cuvinte și să-l rezolv cu pumnii și picioarele. Mi-am amintit toate aceste lucruri. Și acum, scriind, mi le amintesc tot mai viu....
Ieri a fost începutul unui nou an de bullying. Pe toate fețele se vedea asta. La cei mici ca teamă, la cei mari ca obișnuință. Înainte de a scrie aceste impresii am citit că profesorii cer să aibă statut de polițiști, adică dreptul la respect și protecție garantat ferm prin lege.
Nu are rost să privim spre situația politică ale lumii. Avem deja, de multă vreme, un război intern, iar zona în care se face poate la modul cel mai vizibil, concret, e școala. 
O fetiță de treisprezece ani s-a sinucis pentru că părinții săi nu au fost cu ea în prima zi de școală.
Societatea de consum ne consumă copiii. Prin cultura pe care le-o oferă le sporește continuu fragilitatea sufletească, iar prin așteptările sociale și profesionale pe care le impune, îi zdrobește din afară. E o societate menghină care continuă idealul comunist: a fabrica oul-cubic, omul care se potrivește perfect, fără nici o rezistență, în construcția socială pe care o vor conducătorii. Dar, deocamdată, mașinăria ideologică nu produce decât rebuturi. Nu văd în continuare decât ”generații de sacrificiu”...
Dar diferența majoră este că nu s-a oficiat obișnuitul Te Deum. Marele absent al ceremoniei a fost preotul.
Au rămas profesorul de religie și părinții creștini.
Propun înființarea unei asociații creștine de stopare a violenței în școli prin mijloacele specifice creștinismului. Și cum violența este la toate nivelurile și prin toate mijloacele, abordarea fenomenului înseamnă o abordare a întregii personalități și vieți a elevului. Nu avem doar dreptul acesta, ci datoria.
De fapt, pentru asta am scris tot acest articol.
M-am gândit că dacă preotul a fost exclus, ce-ar fi ca în locul lui să vină în școli, toată Biserica?
Hristos are puterea să oprească orice furtună. Chiar și pe cea hormonală...
Ce spuneți? Loggoul asociație ar fi cel din titlul articolului.
Aștept păreri. Și chiar mai mult....

5 comentarii:

andrei spunea...

Doamne ajuta,

Ce inseamna mijloace crestine ?
Eu sunt doar unu mic care inca nu poate sa inteleaga cum se invart 2 roti dintate.
Va gandeati si la altceva decat valori si virtuti crestinesti ?

Marius Iordăchioaia spunea...

De exemplu, rugaciunea si postul nu sunt nici valori, nici virtuți creștine, ci mijloace. La fel propovăduirea Evangheliei,a credinței în Domnul Iisus Hristos. Eu nu cunosc om care să creadă, cu adevărat, în Domnul Iisus Hristos și să fie violent, să nu aibă pace în lăuntrul său....

Lucian-Octavian Anghel spunea...

"M-am gândit că dacă preotul a fost exclus, ce-ar fi ca în locul lui să vină în școli, toată Biserica?
Hristos are puterea să oprească orice furtună. Chiar și pe cea hormonală...
Ce spuneți?"

Amin!

Ce ganduri aveti despre cum se poate incuraja o inflacarare a trairii ortodoxiei in tineri si copii in institutii (gradinite, scoli si celelalte) ? In cuvintele tale ma ragasesc pe mine, cale de vreo 10 ani, pana m-a intors Hristos la Biserica. Si am un verisor care a inceput clasa a 12-a intr-un oras mare, care la fel a fost prins in iuresul artelor martiale - o ispita intre multe ispite mari care-i impresoara pe tineri. In ambele cazuri, parintii au gandit-o spre folosul copiilor lor, nestiind ce inseamna cu adevarat...

Eu am niste ganduri relativ la asta, din cauza carora cvasi-totalitatea oamenilor cred ca-s prost (sau nebun)... si le ignora ca pe niste vorbe prostesti...

ovidiu spunea...

Doamne ajuta. La deschiderea scolii, ieri, a trebuit sa particip si eu intr-o forma mai oficiala sa-i zicem. La toate cele 3 scoli insa, mesajul Patriarhului a fost esenta te-deumului,la fel si urarea de la multi ani inchinata IPS locului, iar Evanghelia (mesajul lui Hristos) nici nu a mai fost citita...un inceput al copiilor cum nu se poate mai...rece.

Ramona spunea...

Doamne ajută!
Sunt multe de spus. Sper ca din dorința de a cuprinde cât mai multe să nu sfârșesc prin a nu spune nimic.

1.Logoul este mai mult decât bine ales.
2. Concret, cine să facă cele despre care spuneți? Acum, de mâine pot să propovăduiască Evanghelia si credința în Iisus Hristos profesorii, diriginții care cred în Domnul Iisus Hristos, care trăiesc cu Doamne, predau cu Doamne...

3. Am gândul la ceea ce spuneați odată, că se predă religia de parcă toată lumea ar fi cu metanierul în mână si ar rosti rugăciunea lui Iisus, când noi de fapt suntem in Sodoma si Gomora... Ce vreau să spun cu asta e un lucru care mă frământă de mult timp: cum vorbești celor care sunt cu inima, mintea, trupul în Sodoma si Gomora si habar nu au de asta?(sunt vrăjiți, iar "când esti vrăjit nici nu mai știi că ești vrăjit"-C.S. Lewis)
Cum ar fi nevoie să îi vorbesc copilului de astăzi, astfel încât să nu-l pierd din prima si să cugete la cele ce i le spun?

4. Cu ajutorul Domnului, voi face un pas important spre un vis mai vechi si care are tangență cu ceea ce propuneți.
În facultate, la lecțiile de branding, am învățat că mai întâi e nevoie să Îl omori pe Dumnezeu in mintea oamenilor si apoi poți să le vinzi orice: produs, serviciu, ideologie. Gândul meu pentru proiectul care poate va urma, este să Îl "învii" un pic pe Doamne în inima copiilor. Așa cum pot, cum o să fie posibil să mă strecor în cadrul opționalului pe care îl voi face.

Fosta mea învățătoare îmi povestea acum două zile că patru părinți si-au retras copiii de la clasa unei colege fiindcă i-a învățat să își spună "Tatăl nostru" când vin si pleacă de la școală! Ca să înțelegem despre ce vorbim, cum stăm cu receptorul si posibilitatea lui de decodare a ceea ce primește...

5. Alt lucru concret pe care îl am in minte si care poate fi un început este o campanie de conștientizare a pericolului excesului de mass media, gad-geturi, etc.. campanie mai ușor de desfășurat în școli si care, prin două-trei ore interesante, ii poate aduce pe elevi să isi dea seama la ce se expun singuri si ce pierd. Trebuiesc un pic de fonduri, bunăvoință si putere de muncă. Eu am lucrat aspectele acestea cu copiii si merg foarte bine, iar îmbinarea de joc- date concrete- învățături duhovnicești bine si atent plasate, cu un pic de ajutor de sus, sunt sămânță bunuță, cu șanse de a prinde teren asemenea...

6. "Iisus Hristos- cel mai bun comunicator al tuturor timpurilor", acesta a fost discursul unui profesor la cursul de absolvire al facultății... Tare mă tem că astăzi, din cauza corectitudinii politice, nu l-ar mai ține la fel sau nu l-ar mai ține deloc...

Doamne să ne lumineze pe toți!
Mulțumesc pentru tot ceea ce scrieți!