"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

sâmbătă, 30 mai 2015

Mângâietorul și Gâdilitorul

Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci - dornici să-şi desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.( 2 Timotei 4, 3-4)

Cred tot mai mult că ar trebui să apucăm Rusaliile acestui an, ploaia de foc din icoana acestui praznic, ca mânerul frânei de urgență, al semnalului de alarmă. Ori mai degrabă, ca pe mânerul sabiei Duhului, de care vorbește Sfântul Pavel, apostolul lui Hristos. Sabie care zace tot mai mult în panoplia icoanelor, în loc să taie în carnea inimilor noastre. Și în lumina martiriului brâncovenesc, celebrat mai an cu tot fastul instituțional, să începem a fi crânceni în inimile noastre cu duhul care înlocuiește tot mai mult în viața noastră bisericească, Duhul lui Hristos; și de care ne lăsăm decapitați cu toții, de la vlădică la opincă, cu un tot mai convingător surâs de plăcere pe fețe. Este vorba de duhul frivolității care ia locul Duhului Adevărului, de Gâdilitorul care ia locul Mângâietorului....
Aceste cuvinte nu sunt scrise de vreun înger, ci de unul care pătimește încă ispite trupești, care a simțit și încă simte, cu viscerele sufletului său, paralizanta lucrare a Gâdilitorului. Lucrând cu tinerii, am simțit mereu, în bolile copilăriei credinței, mișcarea acestui duh, vechiul duh al curviei travestit în evlavie consumeristă sau postmodernă, foșgăind prin subteranele primelor îmbrățișări oferite în Numele lui Hristos, nu al concupiscenței, în Numele Evangheliei, nu al Educației pentru sănătatea globalizării. Acest șarpe cu solzi de vorbe, își unduie totdeauna trupul șuierător, atât în hlizeala care însoțește catehizarea tinerilor, în bancurile cu care se acuplează contemporan Evanghelia cu identitatea românească pe scenele caselor de cultură, cât și în duritatea cu care cei mai tradiționaliști ortodocși, apără contondent, pâna la ”trei plumbi în creier”, Ortodoxia. Stăpânește și măsluiește credința, atât prin lascivitatea țopăitoare, veselă și ușoară, cu care se livrează soft Ortodoxia celor fragezi, cât și în varianta hard cu care administrația bisericească conduce, în maniera cinică a negustorilor de altădată ai Templului, viața bisericească. Pe scurt, și Duhul Sfânt, ca și Hristos, e răstignit între doi tâlhari, între alte două ipostaze ale duhului curviei, între varianta zâmbăreață și cea încruntată a Gâdilitorului. Ipostaze demonice care se unesc în lucrare, în succesiunea lor activă, căci este un duh care te gâdilă până te omoară....
Dar înainte de ați ucide sufletul, îți omoară credința. Iar dacă nu o ai încă, îți oferă înlocuitorul perfect.
Apostolii Gâdilitorului sunt trainerii pregătiți în laboratoarele dezvoltării personale, în hangarele Psihologiei. Au făcut teologia cu Freud. Știu să seducă în numele Sfinților Părinți. Au supt științific la țâța care a umplut, în Occident, creștinismul, cu cea mai subțire desfrânare. Sunt antrenați să producă iluzia convertirii, să livreze înlocuitorii psihologici ai darurilor Duhului. Iar printre ei, cu fiecare generație, tot mai mulți preoți inimoși, din cei care vor să facă ceva....
Nu mai știm, nu mai răbdăm, să fim inocenți cu duhul, adică să acceptăm mai curând a rămâne singuri, sterpi duhovnicește, decât să ne înmulțim cu ajutorul științei. Nu rezistăm ispitei de a nu accepta înlocuitori ai darurilor cerești, sub presiunea pe care o pune pe noi succesul altora, căci instituția bisericească e tot mai mult parte a societății de consum. Dacă tind tot mai acut să cred în teoria conspirației este pentru că o văd împlinită, văd uriciunea pustiirii în locul preasfânt, văd duhul curviei în locul Duhului Sfânt: căci Psihologia a fost deja, de ani buni, făcută rasoforă și tinde să devină Maică Stareță peste Ortodoxie: Marea Curvă a luat schima și vrea să uzurpe locul Maicii Domnului....
Mâine vom sărbători pe Duhul Sfânt. Vom auzi predici care fie vor gâdili urechile cu un mesaj care va seda psihologic ori va zdrobi capetele cu greutatea de plumb a teologiei academice. Astfel va fi imposibil de simțit, divorțul dintre Taine și omiletică, dintre Tradiție și ortodoxia vremii noastre, ortodoxie tot mai corectă politic.
Altfel spus, se vor lua toate măsurile ca Duhul Sfânt, coborând peste Trupul lui Hristos, să treacă pe lângă noi.... Lucrul e posibil și funcționează tot mai uns, pentru că martorii Duhului, cei care n-au decât argumentul sfințeniei, sunt tot mai puțini și tot mai izolați....
Tot ce îmi doresc acum, la sfărșitul acestui strigăt înnăbușit într-un articol, ar fi ca de aceste Rusalii, Duhul Adevărului să mă convingă deplin, că nimic din ce am scris aici nu e adevărat... Că n-a fost decât coșmarul unui om care a adormit cu creierul prea plin și inima prea goală....

3 comentarii:

Daniel spunea...

Din pacate si din fericire:
Din pacate am fost la Biserica ieri si parintele ne-a vorbit despre "fazele" pogorarii Duhului celui Sfant,mai ales de "faza senzoriala"....
Din fericire,dintr-o vesnica si binecuvantata fericire, Duhul a mangaiat Biserica lui Hristos si ieri si o mangaie si astazi de Sarbatoarea Sfintei Treimi.
Dar inima ta goala si creierul tau plin au intuit bine:e stare de urgenta ,suna cu adevarat alarma peste vietile noastre...iar noi ratacim departe de Rusalii si de Sfanta Treime iubitoare si mantuitoare.Totul se contracta ,asaltul intunericului e iminent.Scapa-ne Doamne de noi insine si ne daruieste Tie!

Lucian-Octavian Anghel spunea...

Așa este.

Întunericul se întinde peste întreaga lume, înghițind mulțime nenumărată chiar dintre ortodocși... Nimic nu-mi ajută fără pocăință cu zdrobirea inimii... iar eu nu încep a mă pocăi...

Păzește Doamne pe toți fiii cei de maică, și ne păzește și pe noi. Ne întoarce și ne întărește în dreapta credință și ne dăruiește mântuirea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru. Ci mă izbăvește Doamne de mine însumi, de răutățile mele și de vrăjmașii mântuirii și mă du întru Împărăția Ta cea veșnică, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților Tăi.

Ioana spunea...

Nu-mi vanati sufletul...

Nu-mi cautati sufletul
Ca nu imi apartine
Nu mi-l cautati
Ca sa mi-l ucideti
Ca nu veti reusi
Ci doar sa ma ucideti

Nu voi ramane
Pana a-mi pierde sufletul
Ci voi fugi
Cum am fugit de-atatea ori

Acuma stiu de ce-am fugit

Am fugit de moartea sufletului

Am invatat sa fug
Sunt antrenata de-o viata
Sa fug

Dar poate ca nu mai vreau sa fug
Ci sa-mi asum aceasta soarta

Prindeti-ma
Ca sa ma aveti
A voastra
Moarta
+
ld-Ian016