"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

sâmbătă, 18 aprilie 2015

stația de autobuz

dimineața
la ora la care trebuie să mă scol
stația de autobuz de peste drum
e pustie...
dar
până-mi trezesc și sufletul din somn
citind cuvintele luminii
refugiul stației se umple de oameni...

mă surprind uitându-mă la ei cu drag
nu știu cine sunt și unde se duc
dacă sunt oameni buni sau criminali
de la fereastra mea se vede că sunt oameni și-atât
privindu-i inima mi se încălzește....

și simt în măduva sufletului și-a oaselor
că oricine ar fi și oriunde ar merge
sunt copiii lui Dumnezeu și fără să știe
Îl așteaptă pe Iisus
împlinirea tuturor așteptărilor omenești
și că lumina zilei i-a ridicat 
încă o dată din mormântul nopții
ca să afle asta...

la ora la care trebuie să mă scol
în stația de autobuz de peste drum
nu-i decât
dragostea lui Dumnezeu
așteptându-i pe oameni....

2 comentarii:

cristian spunea...

la ora cind ma trezesc
toata suflarea si toata faptura
lauda pe DOMNUL...
la ora cind adorm
toata suflarea si toata faptura
lauda pe DOMNUL...
la ora cind
ma zbat
in visuri desarte
toata suflarea si toata faptura
lauda pe DOMNUL...
suflete al meu ...
lauda si tu
pe DOMNUL
in tot locul si in tot timpul stapinirii LUI!

cristian spunea...

seara,cind obosit de nimicurile zilei,
ma lupt fara vlaga sa nu adorm ,
tintarii liliecii,cucuveaua, plini de viata se misca si vibreaza laudind pe DOMNUL...
copacii prin fosnetul frunzelor in adierea de seara lauda pe DOMNUL...
pamintul prin incremenirea lui lauda pe DOMNUL...
cerul si stelele lauda pe DOMNUL prin lumina lor ce strabate atita distanta...aceasta este puterea laudei ... sa strabata atita distanta...mai tirziu incep si caiinii sa saude pe domnul in seara...apoi incep greerii lauda lor ...ooo... de ar lauda cu puterea lor si sufletul meu pe DOMNUL ... asa de mici si asa de tare isi striga lauda lor...dar la acea ora imi dorm somnul mortii nelaudindu-l pe DOMNUL...eu faptura facuta in mare cinste ...n-am priceput si nici macar ca dobitoacele cele fara de minte nu-L laud pe cel ce m-a facut ...mai tirziu incep si broastele lauda lor...ooo... DOAMNE cit de minunate sint toate ale TALE...mai tirziu incep cocosii lauda lor ... fericiti sint cei ce aud in dimineti cocosii si isi aduc aminte de lepadarile lor...precum Petru...
apoi incep iarasi pasarile... caiinii ...si soarele in rasarit cu lumina si razele lui il lauda pe DOMNUL...o boaba de roua in razele soarelui pe un firicel de iarba il lauda pe DOMNUL...iar eu am inceput forfota mortii din fiecare zi ...cu sufletul adormit sau poate chiar putrezit in mormintul ce umbla sa se impodobeasca ...