"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

vineri, 24 aprilie 2015

leurdă și lalele

Ieri am întâlnit un cereșetor. Unul deosebit.
De vreo 25 de ani dar adolescentin la chipul strâmtorat de urechile lăsate ale unei vechi căciuli de colhoznic, cu bascheți fără șireturi și haine de second hand după nesfârșite generații de purtători, băiatul avea exact înfățișarea pe care o dorim la un cerșetor ca să nu ne pară rău că i-am dat ceva. Cu hainele uzate dar curate, ochii lipsiți de viclenie negustorească și fără melodramă țigănească în glas, te ruga  să-i dai un ban, dacă nu din omenie, măcar pe o legătură de leurdă sau pe câteva fire de lalele sălbatice. Arăta ca un om bun căzut la ananghie, ca un băiat de treabă înghesuit de necaz...
I-am dat niște mărunțiș, i-am strâns mâna și i-am cerșit și eu puțină nădejde în Iisus Hristos, Bunul nostru Mântuitor.
Din ochi, cu o lucire a uităturii, mi-a spus că Îl cunoaște. Iar din gură, că ne știe Dumnezeu rostul la fiecare, chiar și celor care par a nu mai avea nici unul.....
Pare-se, deci, că mi-a fost dat să întâlnesc un om; unul din săracii despre care am bănuiala că trăiesc deja în Împărăția lui Hristos...
Căci am întâlnit un om prea sărac și prea cinstit ca să mai aibă loc în lume; așa că se mutase, cel puțin cu sufletul,  în rostul ei...
Dar, din milă față de oameni, iese, din când în când, pe la răspântii de drumuri: ca să ofere smerite indicii despre sensul pierdut al vieții, cu Grădina acestui sens tăinuită în câteva legături de leurdă și lalele...


2 comentarii:

ROF spunea...

Citind aceasta marturie, poate a unei zile obisnuite, ma intreb cine este cu adevarat cersetorul?

Sunt unii care stau cu mana intinsa in aceasta lume si altii cu mana-ntinsta-n cer... Si-mi pare ca din intalnirea unora cu altii (macar si in priviri) poate sa ne fie mai bine la toti.

Cate-odata, poate, chiar neavand tenesi fara sireturi, cersim in lume, desi ar trebui sa ridicam mana mai sus... de unde ne vine toata milostivirea.

Noi, ce avem de oferit lumii acesteia? Leurda si lalele... oricum toate din gradina Domnului, dar depinde ce cultivam.

Si cand ne gandim sa dam, intalnim un om..

cristian spunea...

si noi sintem precum cersetorii... sau mai bine ziz ca porumbeii, daca ati dat firimituri la porumbei ...ati vazut ca se aduna si se imbrincesc unul pe altul si cel care este mai rapid inghite ... ce aruncati nu se uita prea atent de unde vin firmiturile ,dar am vazut o data un calugar ce hranea porumbeii si pindindu-l am vazut un porumbel alb ce minca din palma ,foarte cuminte stind linga calugar,si primind firimitura dupa firimitura fara sa se imbrinceasca ca ceilalti .... asa sintem si noi oamenii nu privim in sus sa vedem de unde vin si cine ni le da pe toate ... ne imbrincim unii pe altii si care e mai rapid... sint totusi si oameni precum porumbelul alb stau linga DOMNUL si asteapta cuminti sa primeasca darurile lui...