"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

miercuri, 4 martie 2015

o neînțelegere?

Un prieten mi-a trimis un articol al d-lui C.T. Popescu despre Biserică. 
L-am citit. Ca de altminteri și alte articole în același ton contestatar la adresa Bisericii.
Am impresia unei confuzii.
Domnul Popescu și ceilalți  raționaliști, atei sau agnostici, abordează un domeniu care le este necunoscut și, deocamdată, după mijloacele folosite, inaccesibil: cel duhovnicesc. Domnul Popescu reclamă în sprijinul opiniilor dumisale lectura Noului Testament. În trei limbi. Detalii care contează doar când vrei să ai dreptate, nu când cauți adevărul despre Ortodoxie...
Confuzia despre care vorbesc ține de un aspect pe care aș vrea să-l ilustrez printr-o scurta povestire:
O fată, orfană, e crescută în orfelinatul unei mănăstiri. La vârsta adolescenței se îndrăgostește de un băiat, un zilier și plănuiesc să fugă împreună la sfârșitul perioadei lui de angajare. Băiatul însă pleacă fără ea.Criza sentimentală e furtunoasă; dezamăgirea, ca după inima unei orfane. Efectul este o revoltă violentă și zgomotoasă, rezolvată cu tact de călugărița cea mai apropiată sufletește de fată.
Pur și simplu, în plin scandal, o înșfacă bărbătește de mână și o duce în capela mănăstirii, spunându-i răspicat: E timpul să cunoști pe cineva..... Deși crescuse într-o mănăstire, nimeni nu o forțase până atunci să participe la serviciul divin sau să facă vreun alt gest religios, din acest punct de vedere i se oferise libertate totală. Dar acum, e îngenunchiată cu forța în fața crucifixului și i se indică ferm, dar cu multă căldură totodată, să-i spună lui Hristos tot ce avea pe suflet....Și e lăsată să se certe cu El...
Scena este povestită de fata însăși, cu puțină vreme înaintea morții, la o vârstă venerabilă, maică în acea mănăstire... Episodul rememorat se încheie cu: Și atunci L-am întâlnit și am cunoscut pacea Lui... 
Cu siguranță cunoașteți multe alte asemenea cazuri. Ideea e că întâlnirea cu Hristos e duhovnicească și, intrarea, inițierea în duhovnicie, nu e o chestiune de argument și demonstrație, ci de rugăciune, o experiență mult mai adâncă și altfel decât orice reflecție. Presupune intrarea în dialog cu o persoană pe care nu o vezi și nu o auzi, dar pe care vei începe să o simți și s-o înțelegi cu o parte din tine care, până la acest dialog, nici nu știai că există. Aceasta se numește duh și nu se activează decât prin acest dialog. Dacă e sincer.
Lumea Duhului e alta decât cea a intelectului. Dumnezeu e Duh și poate fi contactat doar duhovnicește.Nu intelectual.
Dar la această confuzie participăm și noi, credincioșii, în măsura în care ne trăim credința ca pe o ideologie. În măsura în care am înlocuit Duhul, cu informația și argumentul intelectual. Căci argumentele Duhului sunt: credința, nădejdea, dragostea, bucuria, înfrânarea, răbdarea, iertarea...lui Hristos!
Cred că pe acestea le-am cam pierdut când am lăsat dreptarul sănătos al evanghelizării pe care Sf. Ap. Pavel l-a enunțat astfel: Iar cuvântul meu și propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înțelepciunii omenești, ci în adeverirea Duhului și a puterii, pentru ca credința voastră să nu fie în înțelepciunea omenească, ci în puterea lui Dumnezeu.( 1 Cor.2, 4-5)
Ceea ce mă îngrijorează nu e atacul secularist, aceasta e curată fatalitate, ci nivelul la care am adus credința creștină, noi, credincioșii... În măsura în care e scolastică, e abordabilă din afară și perisabilă...
Și am ajuns la o credință scolastică, pentru că o astfel de credință nu incumbă predarea, trăirea, sfințenia...
Singurii specialiști acreditați în Ortodoxie sunt Sfinții și singurul argument este experiența duhovnicească. E o confuzie a domnului Popescu între catolicism și Ortodoxie ( nu întâmplător îl citează cu plăcere pe papa Francisc) și între duhovnicie și morală; confuzie de același nivel cultural cu cea a unui șofer de la mine de la serviciu care atribuia Inchiziția, Bisericii de Răsărit.
Ce mai rămâne de văzut e dacă această confuzie este voită sau nu. Dacă ține de convertirea lumii la Ortodoxie sau a Ortodoxiei la lume....

4 comentarii:

Daniel spunea...

Am suferit citind articolul lui CTP, si pentru el, si pentru cei care se murdaresc prin acest articol .Asteptam o reactie de a ta care sa dea slava Adevarului Intrupat,Maicii Adevarului intrupat.....

Marius Iordăchioaia spunea...

Nu inteleg, Daniel... Reactia mea e metodologica: d-l CTP nu are competenta in domeniul abordat, confunda Biserica cu administratia bisericeasca si duhovnicia cu moralitatea... Articolul dumisale e unul de scandal si-mi reveleaza o atitudine infantila: ce nu intelege, simte nevoia sa distruga....
M-ar durea daca L-ar respinge pe Hristos sau Biserica IN CUNOSTINTA DE CAUZA.
Adevarul pe care simt nevoia sa il spun e ca scrisul, mai ales discursul critic, imi provoaca tot mai multa tulburare si e pacat pentru ca asa pierdem ceea ce e cu adevarat pretios: rugaciunea.

Anonim spunea...

Nu mă interesează polemici (stupide [ca orice polemică, de altfel]), deși nu cred că există o antinomie absolută și totală între „a avea dreptate” și „adevăr”, „discurs critic” și „rugăciune”.

Nu știu ce știe și ce poate dl. Popescu, unde are sau nu are acces/capacitate/competență, însă în articolul său (dacă la „Pentru spălare de păcate nu te ia DNA” v-ați referit) ceea ce face importantul e asta: „Godporaţia BOR, în cap cu PF, adică persoana fizică, Daniel, managerul lui Dumnezeu.” „Ţinta Godporaţiei sunt banii.”. Aici e buba, dezastrul, scandalul, problema, mizeria: Biserica Ortodoxă Română mai are puțin și e listată la Bursa de Valori București.

Problema fundamentală exprimată poetic: Patriarhul Daniel (care este, cel puțin scriptic, factorul de decizie numărul 1 în BOR) are geamuri fumurii la Audi A8 și nu poate vedea măcar pe ăla de doarme pe stradă, darmite pe cei de pe zebră, plictisiți, alienați, însingurați, emaciați de umiliri zilnice, de munci și lupte pentru dominanță socială, supraviețuire și fericire-plăcere-confort, înpăcătoșiți. Și chiar dacă ar putea vedea prin geamuri, probabil e ocupat cu jonglarea unor bunuri imobiliare de aproximativ 1 miliard de euro (averea aproximativă a BOR, nedeclarată public, ci calculată http://www.filmedocumentare.com/averea-bisericii-ortodoxe-romane/) [e greu să conduci o afacere].

Iar dacă aceasta este problema fundamentală, prezența și acțiunea unei corporații care-și obține avantajul pe piață prin referirea la Dumnezeu, a face diferențieri precum „Lumea Duhului e alta decât cea a intelectului. Dumnezeu e Duh și poate fi contactat doar duhovnicește. Nu intelectual.” nu e nici măcar scolastic-pedant, e îngrozitor de cinic. Și încă și mai cinic este exemplul acelei fete-maică. Pentru fiecare fată-orfan care ajunge maică, 5 fete-orfan sunt violate între 14 și 18 ani și vor face unul sau două avorturi până la 25-30 de ani, 10 ajung dependente de un drog tare și 15 se vor ocupa de tâlhării și jafuri minore până la 25-30 de ani (o pseudo-statistică evident, dar atât de, dacă nu mai crudă este realitatea, iar dacă BOR nu o va recunoaște și se va ascunde după diferențieri între duh și intelect și candelabre învelite în foiță de aur sau din aur masiv atunci nu merită nici măcar aceste cuvinte de aici).

Am petrecut jumătate de oră pe patriarhia.ro, pagina Centre sociale, meniul Opera Social-Filantropica. E mult prea puțin, și mult prea afectat, prea pretențios, prea kitschios. Nu am reușit să găsesc o cantină socială în Neamț, cea mai aproape (găsită anevoios) este în Iași, în Neamț nu se mănâncă; pe 17 februarie însă a fost sfințită (deci probabil și deschisă) o cantină socială în București (http://patriarhia.ro/o-noua-cantina-sociala-binecuvantata-de-patriarhul-romaniei-7902.html). Din nou a fost folosit trafaletul (simț al ridicolului chiar 0?), din nou, PF Daniel a fost „înconjurat de un sobor de preoţi”.

Uitați, anul acesta (în 2 luni deci) au fost făcute 7,474,732 de avorturi, iar 29,099 de oameni au murit de foame doar azi pe glob (http://www.worldometers.info/); suntem într-un mare rahat planetar și habar n-avem ce înseamnă a trăi unul cu altul. Pseudo-problemele nu mai încap în realitate și doar cu ele ne ocupăm toată ziua. Dar dacă tot ne ocuăm de ele și doar de ele, măcar să nu fim cinici.

Eu nu sufăr la citirea de articole, v-am scris însă pentru că așa cum mi-a fost neplăcut să nu mai frecventez biserici fiindcă cei din ele vor să fie complet paraleli realității, mi-ar fi neplăcut și să renunț la a citi ultimul blog ortodox.

Anonim spunea...

Eu cred totusi ca separarea e buna. Ca atunci cand alegi garul de neghina. Ma iertati, vorbesc ca un om caruia ii lipseste si maturitatea si experienta personala (cu persoane) si ca un necunoscator. Am simtit totusi nevoia sa spun ceva, poate tocmai pentru ca suntem asa de izolati unii de altii.
Biserica este trupul lui Hristos. Nu e stat, nu e sistem. Acestea doua din urma au fost gandite sa poarte de grija sa nu se intample anomaliile de care ati spus. Dar se vede că nici statul nici sistemul nu o pot face. Nu vor, sau efectiv e imposibil (numai) prin programe. Si ce se intampla atunci? Lovim in Biserica, pentru ca nu face ea aceste lucruri! Dar Biserica suntem noi. BOR e un corp aparent. Cand pe corp apar semnele unei boli grave, ea se maifesta deja la interior. Fiecare dintre noi avem betesugul lui, si asta ne afecteaza pe toti.Bolile grave se rezolva din interior.
Sa dai cu alifie pe deasupra nu ajuta. Amelioreaza problema aparent. Aste sunt „programe sociale” facute doar ca sa fie bifate. Pana nu stim ce e inauntru suntem neputinciosi. Acest interior e duhovnicia, din cate am inteles.
Domnul Marius Iordachiaia pusese candva pe blog niste versuri foarte frumoase. Sper sa nu le mutilez asa cum mi le aduc eu aminte. Spunea despre Biserica cum ca trebuie sa caute se „puna coloana infinitului inapoi in colona nostra vertebrala” si „sa ofere acea demnitate care nu se frange pentru o bucata de paine”. Am simtit ca asta e un inceput de vindecare reala...durabila. Asa putem fi un trup sanatos si ca trup sanatos sa avem vitalitatea de a ajuta realmente. Cu coloana rupta, nu prea ai ce face. Macar ca nu rezisti in directia buna,care e aceea...Atat am inteles eu si am simtit sa impartasesc