"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

duminică, 7 decembrie 2014

ca un bun creștin


ieri noapte a venit Sf. Nicolae
și mi-a pus daruri
în inimă...

ca un bun creștin
le-am împărțit cu aproapele:
eu am luat dulciurile
și lui i-am dat
nuiaua.....


5 comentarii:

Daniel spunea...

"Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce."

Ramona spunea...

Stiu că aveți tot dreptul asupra poeziilor dumneavoastră si prin urmare să decideți care si cum le postați, pentru ca mai apoi să le "retrageți"....
Vreau doar sa spun că unii tâlhari civilizați s-au regăsit în felul lor în acea clipă în care vina e în spate si iadul în față...si poate le-ar fi fost de folos să mai poată reciti...
Si încă îmi propusesem să citesc treptat poeziile, nu una după alta... să le îngădui timp să se așeze, nu să ajung să le "consum"...
Dar poate că e mai bine așa...poate că de fapt îmi este de ajuns poezia "Poate..." dacă e să vorbim de folos si vreau să citesc altceva doar ca să fug...

Marius Iordăchioaia spunea...

Si mie imi place acea poezie, Ramona...E prima scrisă in aceasta dimineata... O pun la loc, fii liniștită...

Ramona spunea...

Mulțumesc!

Vă trimit câteva rânduri peste care am dat acum...

"Generalii mei, în trainica lor prostie, mă întrebau: . Ca si cum ar fi spus, scandalizați în meseria lor: . Iar eu schimbam întrebarea, care, astfel pusă, nu ducea la nimic. Aici nu era vorba despre o meserie. Mă întrebam deci, în liniștea iubirii mele: . Si înțelepciunea mea căuta un răspuns"...( Antoine de Saint-Exupery, Citadelle)

Se înțelege ca este o întrebare pusă mie însămi. Mă rog să nu mă îmbăt de ispita vehiculării cuvintelor frumoase, lipsite de fapte, lipsite de roade, de munca mea în lucrul mărunt.

Dumnezeu să ne lumineze pe toti!

Ramona spunea...

" Generalii mei, în trainica lor prostie, mă întrebau: " Pentru ce oamenii noștri nu mai vor să lupte?". Ca si când ar fi spus, scandalizați în meseria lor: "Pentru ce nu mai vor să secere grâul?"
Iar eu schimbam întrebarea, care, astfel pusă, nu ducea la nimic. Aici nu era vorba despre o meserie. Mă întrebam deci, în liniștea iubirii mele: "Pentru ce oamenii aceștia nu mai vor să moară?". Si înțelepciunea mea căuta un răspuns"...

Utilizarea semnelor de punctuație inadecvate duce la eliminarea întrebărilor esențiale...