"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

joi, 6 noiembrie 2014

un creştin viu

stăpânirea lumească
i-a cumpărat sau speriat ucenicii
apoi L-a legat şi răstignit ca pe ultimul criminal
ca oamenilor să le fie imposibil să creadă
că El este Dumnezeu
că prin Cel ce-Şi târâie Crucea
desfigurat de lovituri şi scuipat
a venit la ei
Împărăţia Cerurilor ...

şi tot aşa face de două milenii
şi cu Biserica Lui...

dar Hristos
pironit în cuiele Crucii
avea puterea să smulgă
sufletul unui tâlhar din iadul păcatelor lui
şi să-l arunce în Rai...
şi de două milenii aceasta
e inima şi viaţa cea adevărată
a Bisericii...

şi inima Bisericii e ascunsă
în inima fiecărui creştin
dar
numai cine-şi zdrobeşte inima lui
pentru ca inima Bisericii să bată în el
este
un creştin viu...


5 comentarii:

Anonim spunea...

Doamne ajută!
Ce s-a întâmplat cu tâlharii "civilizati si rationali"? Asa cum apărea in postarea inițială?
S-au transformat atât de repede in oameni? Înseamnă că pot să trag si eu nădejde?....

Marius Iordăchioaia spunea...

Mi-am dat seama ca eram singurul de acest fel...
Dupa tot ce a facut Hristos pentru noi, dupa tot ce ne-a daruit prin Intrupare Dumnezeu, sa nu nadajduim ar fi cel mai mare pacat, cel care nu se iarta...

Anonim spunea...

Erati singurul de acest fel in felul dumneavoastră...
In felul meu eram si eu "om de bun simt...tâlhar civilizat" si dupa ce l-ati scos nu m-am mai regăsit...
Vă mulțumesc mult pentru răspuns, in special pentru a doua parte!
Dumnezeu să vă binecuvânteze!

ROF spunea...

Multumesc pentru aceasta poezie, ca de altfel si pentru surorile ei.

Ceea ce mi se pare ca rasare aici intr-un chip revelator este inima Bisericii. Vie si intreaga ascunsa parca intr-o cochilie precum un pui de vultur in coaja lui de ou, din cuibul nostru de patimi nu va putea sa zbore decat daca... ne vom incalzi inima si vom zdrobi aceasta carapace care ne inchide fata de restul lumii si nu ne lasa sa vedem inaltimea, adancimea, latimea si largirea iubirii lui Dumnezeu.

Marius Iordăchioaia spunea...

Multumesc tuturor pentru comentarii. Multumesc pentru participarea voastra, fie si in aceasta forma umila, dar vie, la Taina Bisericii. Pentru mine e ca si cum m-ati fi chemat sa ne intalnim o clipa, o clipa facuta dintr-o strafulgerare a vesniciei in timp, in lumina lina a Imparatiei ...
Multumesc mult.