"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

miercuri, 26 noiembrie 2014

poporul toamnei

poporul meu e sărac
dar sărăcia lui
nu e în primul rând în portofele
ci în inimi...

sărutul de dimineaţă al soţilor care pleacă la lucru
surâsul femeii care a aflat că va avea un copil
ochii bunicului care îşi priveşte nepoţii
toate chipurile cuvintele şi faptele acestui popor
sunt tot mai sărace
în bucurie şi lumină....

am copilărit într-o familie săracă
în condiţiile mizere
ale unei colonii de muncă
dar ce cosmică bucurie de a trăi!

şi când a venit mai târziu puţina noastră prosperitate
n-a fost altceva decât rodul şi celebrarea
bucuriei noastre de a trăi...

în ţara în care
se spune paterical " mai bine o
coajă de pâine cu veselie
decât friptură cu năduf"
iată şi coaja de pâine e plină
de tristeţe şi resentiment...

în ţara în care
o fărâmă de pâine şi un strop de vin
se prefac în tot trupul şi sângele lui Dumnezeu
credinţa în Hristos moare
de foame şi sete de bucurie şi lumină
prefăcându-se în cea mai smerită
dintre tristeţi...

cum a ajuns acest neam
poporul toamnei?

Dumnezeu e milostiv
când nu ne înmulţeşte banii...
căci ce am face noi românii cu ei
decât să cumpărăm şi mai multă
nefericire?....


2 comentarii:

Daniel spunea...

prefăcându-se în cea mai smerită
dintre tristeţi...
De ce smerita ?

Marius Iordăchioaia spunea...

Mi se pare cel mai nobil pe care-l pot folosi....