"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

marți, 18 noiembrie 2014

la anticariat

Doamne, ce mai iubesc moartea poeţii !
ca s-o simtă pe ea îmbrăţişează
prieteni soţii idei
viaţa însăşi...

am găsit la anticariat
volumul unul poet olandez din anii 80 şi
răsfoindu-l mi-am amintit
cât de mult iubesc poeţii moartea...

ei scriu monologul halucinant
al mâinii de ebonită
care pare să ceară ajutor ieşind
din valurile unei mări de hârtie...

stau într-un anticariat neîncălzit
printre vrafuri şi rafturi pline de cărţi
ca-ntr-o magazie de spovedanii şi pomelnice
niciodate duse la preot
în templul acestei culturi care
neputând să învingă moartea
îşi racolează adepţii
înfrumuseţându-le halucinant înfrângerea,

stau citind şi recitind acest vers
" unde ne-am putea ascunde
când bezna iese din noi
devastând în drumul ei totul
până şi propriile noastre
urlete?"

şi mă gândesc cu durere la toţi acei poeţi
la toţi acei oameni care
au murit departe de
îmbrăţişarea mântuitoare a Crucii
cu gurile încremenite
de voluptatea propriului urlet
în orgasmul fatal
al iubirii de sine...

moartea veşnică domneşte în poemele lor
căci au o frumuseţe care
nu mă lasă să-i plâng...

Niciun comentariu: