"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

marți, 21 octombrie 2014

oare când?

copacii sunt goi.
în mugurii lor seva
a fost atinsă de lume. şi rodul
în culmea frumuseţii lui
a căzut...

sufletul meu e gol.
în gândurile lui viaţa
a fost muşcată de trufie. şi faptele
în culmea frumuseţii lor
s-au făcut căderi...

oare când vor învăţa copacii
să nu mai rupă frunze din Rai
ca să acopere ruşinea lumii

şi sufletul meu să tacă
lăsând viaţa să-i fie
singurul gând?


2 comentarii:

Daniel spunea...

Poezia ta Marius imi aminteste de Acatistul Rugului aprins al Maicii Domnului:
"Cum să ne aflăm odihna de la gânduri?
Maică Fecioară! Prea sfântă Fecioară!
Cum să ne rupem de-ale patimilor rânduri,
Ispitele prea înmulţite ce ne-nfăşoară?
Dă-ne Tu „Ştiinţa de Taină” râvnită,
„Măiestria cea bună a-nduhovnicirii,
Cu ea să biruim firea robită
Până la scrumul despătimirii."

Celalalt Anonim spunea...

Am vrut sa stiu ce e iubirea
si am aflat ca
Nu este
decat un demon

talhar perfid si rapitor
ce-ti rupe bucati din suflare
lasandu-te aproape
mort

A trebuit sa ma impotrivesc
pana la sange
pentru a o gasi.
Scurs din inima
siroindu-mi pe obraz

si pentru ca
Este
……s-a aratat.

nu in cutremur, nici in foc
nici in adiere de vant lin

ci in atingere.

In privirea, imbratisarea, cuprinderea
sarutul

acestor mici ai Tai
pe care i-ai lasat
sa vina la mine