"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

joi, 16 octombrie 2014

calul de piatră

azi dimineaţă a venit la mine
calul de piatră din copilărie
(un capăt al zidului ridicat
în jurul pubelelor)
pe care-n fiecare zi sufletul meu
biruia lumea
şi mergea în Rai
ca acasă....

l-am auzit sforăind uşor în
adâncul inimii...
ce-ai mai crescut! i-am şoptit
mângâindu-i nările...
pielea ta străluceşte ca cerul de vară, căluţule!
şi
ca să te pot încăleca acum
trebuie să mă urc
pe o cruce....



2 comentarii:

Celalalt Anonim spunea...

De pieptul Tau tanjesc
sa-mi sprijin capul
si asa doresc
sa raman in vesnicie

Incredintat fiind atunci ca
voi putea si eu sa-i privesc
pe cei ce cu furci si cu ciomege
imi ies in intampinare

cu aceeasi privire,
a Dragostei

Anonim spunea...

Poate calul de piatra a devenit cal de lemn...