"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

marți, 30 octombrie 2012

iarna de pe urmă

fărădelegile se înmulţesc
dragostea se răceşte. cuvintele cad
ca fulgii de zăpadă. apoi îngheaţă în guri
transformându-se în colţi ascuţiţi. chiar spunându-ţi adevărul
te sfâşie...

e tot mai multă promoroacă pe icoane. lăsată
de buzele noastre uscate şi reci.
numai numele lui Iisus mai încălzeşte suflarea.
doar trupul şi sângele Lui mai au
căldura iubirii...

aceasta e iarna din care vor ieşi
doar cei îmbrăţişaţi pe Cruce. cei care tac
ca să nu risipească
din căldura trupului dăruit celuilalt.
doar cei care trăiesc
pentru a încălzi dragostea.

căci a venit iarna
din care
numai dragostea
poate ieşi...

3 comentarii:

Daniel spunea...

M-a atins in inima poezia ta Mariusule....

Anonim spunea...

Frumoase versuri!
.....
„aceasta e iarna din care vor ieşi
doar cei îmbrăţişaţi pe Cruce. cei care tac
ca să nu risipească
din căldura trupului dăruit celuilalt.
doar cei care trăiesc
pentru a încălzi dragostea.”
.....
Dar:
Sa nu taceti, voi cei cu buzele incalzite de Cuvant!
Si daca taceti sa nu incetati rasuflarea voastra fierbinte
Si daca rasuflarea-va a incetat, noua, celor reci ce ne mai ramane?
Cum vom iesi din iarna?

Inainte de a va da ultima calda rasuflare, semanati Cuvantul
si noi intepeniti in iarna inimilor noastre il vom culege
mai intai din plictiseala, mai apoi din curiozitate, apoi din obisnuinta...
Si caldura Lui ne va topi iarna...

Mihaela spunea...

Mi se pare ca noi, cei care ne hranim din cuvintele dvs, suntem ca niste oameni in timpul unei foamete care primesc doua-trei boabe de grau si astfel supravietuiesc.Dar ce viata e aceea?
Cum am putea sa-l gasim pe Dumnezeu, ca sa traim viata, nu moartea?