"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

duminică, 13 noiembrie 2011

dansul



















ah, cum dansează sufletul meu
săltând printre ruine
printre ruinele lăsate de Dumnezeu
când a trecut,
murind şi înviind,
prin mine...

ritmul spulberă cea mai rămas din ziduri
tălpile macină molozul fin
apoi piruetele îl ridică în aer
trecându-l din cerul nostru
în cel divin...

ah, cum dansează
ca o mireasă dansează
ca un trup al Fericirii
sufletul meu!

şi-o flacără-i dansul
ce preschimbă-n lumină

ruinele

egoismului său...

4 comentarii:

Anonim spunea...

ar trebui sa valsam nestingheriti nefiindu-ne teama de nimik prin viata noastra ,asemenea pasarilor vazduhului.ar trebui ca bucuria fiecarei clipe sa ne lumineze .insa in zborul nostru invizibil se intampla sa cadem.sa simtim cum liniile se frang .la inceput usor,apoi dureros.ar trebui sa fim fericiti asa din senin.sa cautam cu ochi invizibili contururile cerului si ale lui DUMNEZEU .

Ionut Ștefan spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Ionut Ștefan spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Ionut Ștefan spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.